"Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie,si cum ucisese cu sabia pe toti proorocii. Izabela a trimis un sol la Ilie,sa-i spuna: "Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor,daca maine la ceasul acesta,nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei." Ilie,cand a vazut lucrul acesta,s-a sculat si a plecat,ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba,care tine de Iuda,si si-a lasat slujitorul acolo. El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi,a sezut dupa un ienuper,si dorea sa moara,zicand: "Destul ! Acum,Doamne,ia-mi sufletul,caci nu sunt mai bun decat parintii mei." S-a culcat si a adormit sub un ienuper. Si iata,l-a atins un inger si i-a zis: "Scoala-te si mananca."... Ingerul Domnului a venit a doua oara,l-a atins,si a zis: "Scoala-te si mananca..." El s-a sculat,a mancat si a baut; si,cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta,a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu,Horeb. Si acolo,Ilie a intrat intr-o pestera,si a ramas in ea peste noapte. Si Cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: "Ce faci tu aici,Ilie ?" El a raspuns: "Am fost plin de ravna pentru Domnul,Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau,au sfaramat altarele tale,si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur,si cauta sa-mi ia viata." (1 Imp.19:1-10).
*
Si cei mai buni oameni,sunt tot oameni. Gasim acest lucru ilustrat in Biblie de nenumarate ori. Iata-l pe eroul de la muntele Carmel,fugind de femeia pe care o infruntase. Experienta lui Ilie cu proorocii lui Baal,a fost o experienta de varf in mai multe privinte. A reprezentat un punct critic al infruntarii relelor comise de Ahab si Izabela. Ilie a cerut sa se stranga proorocii lui lui Baal si proorocii Astarteei pe muntele Carmel. El urma sa construiasca un altar pentru jertfe Dumnezeului sau,Dumnezeul lui Israel; acestia urmau sa construiasca propriul lor altar pentru Baal. Dumnezeul care raspundea prin foc,urma sa fie adevaratul Dumnezeu. In acea imprejurare,Ilie a stat singur,pentru Dumnezeul sau, impotriva tuturor reprezentantilor inchinarii pagane - unul impotriva la opt sute cincizeci. Putem invata de aici ca unul singur reprezinta o majoritate,cand este cu Dumnezeu. Provocarea lui a fost cat se poate de clara: "Daca Domnul este Dumnezeu,mergeti dupa El; iar daca Baal este Dumnezeu,mergeti dupa Baal." Ilie,care era un om politicos,i-a lasat pe proorocii lui Baal sa incerce primii,iar el si-a asteptat calm si plin de credinta randul. Dupa incercarea iesuata a proorocilor lui Baal,vine randul lui Ilie. Atunci el se roaga,si Dumnezeu a raspuns cu foc,care a mistuit arderea de tot. Cand a vazut poporul lucrul acesta,au cazut cu fata la pamant,si au zis: "Domnul este adevaratul Dumnezeu ! Domnul este adevaratul Dumnezeu !" Rugaciunea lui Ilie a fost rugaciunea unui om credincios. Nu i-a fost rusine,si nici frica sa fie de partea lui Dumnezeu,desi parea coplesit numeric. Dar el statea sub ocrotirea Celui Atotputernic. Ceea ce am aratat pana aici,se gaseste scris in 1 Imparati 18:30-39. Revenind la textul de astazi,din 1 Imp.19,si privind la Ilie,ne intrebam,pe buna dreptate, cum de s-a petrecut o asa mare schimbare,intre eroul de pe muntele Carmel,si Ilie fugarul,plin de depresie si frica. Acolo se roaga,fara frica,plin de curaj si incredere ca Dumnezeu il asculta si-l apara,acum ,descurajat,si plin de teama,dorea sa moara si zicea: "Destul ! Acum,Doamne,ia-mi sufletul,toti proorocii Tai sunt morti,am ramas numai eu singur,si cauta sa-mi ia si mie viata." Asa se intampla daca nu mai stai sub ocrotirea lui Dumnezeu,ci la umbra unui ienuper. Toti ienuperii din lumea aceasta nu te pot ocroti cu umbra lor,ca atunci cand stai sub ocrotirea lui Dumnezeu. Iata ce scrie David in Ps.91: "Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt,si se odihneste la umbra Celui Atotputernic,zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare,si cetatuia mea,Dumnezeul meu in care ma incred." Ilie,la adapostul umbrei unui ienuper,ca si proorocul Iona,la adapostul umbrei unui curcubete,dorea sa moara. Iona,cand a aflat ca Dumnezeu a iertat Ninive,a zis: "Acum,Doamne,ia-mi viata,caci vreau mai bine sa mor,decat sa traiesc." Ilie,care si el dorea sa moara,a zis: "Acum,Doamne,ia-mi sufletul." Acest lucru,aceasta dorinta,este un pacat. Daca ne-a trecut,macar prin minte vreodata gandul acesta,trebuie sa ne pocaim grabnic,si,Dumnezeu-Bunul,ne va ierta,si ne va pune intr-o stare dupa voia Lui. Repet: dorinta de a muri este un pacat. Noi trebuie sa fim intotdeauna,de partea vietii,nu de partea mortii. Daca viata nu e chiar asa cum vrei tu,de ce sa-ti doresti sa mori ? Lungimea vietii face parte din suveranitatea lui Dumnezeu. Noi oamenii nu avem dreptul sa intrerupem viata,nici pe a noastra,nici pe a altora. O,cate milioane de vieti au fost curmate,in decursul istoriei,de mame care nu si-au lasat copiii sa vina pe lume ! Mare,mare pacat inaintea lui Dumnezeu. Daca vreunul din cititorii acestor randuri s-a facut vinovat de acest pacat infiorator,sa se pocaiasca grabnic si cu toata seriozitatea. Am citit despre o tanara mama,care s-a dus la un medic, avand in brate un copil de vreo doi anisori,si fiind insarcinata in luna a patra,i-a zis: "Domnule doctor,ajutati-ma,inca nu sunt pregatita sa cresc doi copii." Medicul,un doctor crestin,a inteles despre ce e vorba,si a vrut sa dea o lectie tinerei mamici. I-a zis: "Ati venit la persoana potrivita: va scap eu de copil. Si,luandu-i copilul din brate,s-a facut ca vrea sa-l omoare. Ingrozita,femeia i-a smuls copilul,si i-a spus: "Domnule,sunteti un criminal,cum v-ati putut gandi ca as fi de acord sa luati viata copilului meu ? Eu ma gandeam la un avort,la cel din pantece..." Dragi cititori,n-are rost sa spun ce s-a intamplat in continuare. Insa,cate mame nu sunt in situatia aceasta ? Il pastreaza pe cel din brate si il omoara pe cel din pantece. Si printre cei ce-si zic crestini se petrec astfel de lucruri,numai ca nu-l numesc pacat,ci "planificare familiala." Stiti care este adevarul ? Nu ceea ce spunem noi,ci ceea ce spune Dumnezeu si Cuvantul Lui. Iar Dumnezeu, prin Cuvantul Lui,spune ca este pacat. Sa revenim. Ilie,ca si Iona,dorea moartea. Este pacat. Daca Dumnezeu ti-a dat viata,traieste-o,fii multumit de ea,asa cum o primesti. Nu-i treaba ta sa te amesteci in ceea ce tine Dumnezeu. Biblia spune ca moartea este plata pacatului,dar viata,si mai ales cea vesnica,este darul fara plata al lui Dumnezeu,pe care ni l-a dat prin Isus Hristos,Domnul nostru. Sa mai ramanem putin asupra textului de astazi. Ingerul Domnului ii spune lui Ilie: "...Scoala-te si mananca..." Nimeni nu poate manca dormind. Cel care doarme nu poate sa faca nimic: nici sa gandeasca,nici sa manance,nici sa lucreze. El e ca si mort,fara constienta de sine. Asa este si duhovniceste. Cine doarme,nu se poate hrani. Pacatul totdeauna adoarme pe om,il amorteste,ii paralizeaza simturile si ii rapeste puterea ratiunii. Pacatul este otrava sarpelui cel vechi,pe care o impastie pretutindeni. Cel care are ochii duhovnicesti deschisi o vede si o ocoleste. Daca cineva este adormit de vreun pacat,sau de vreo stare rea de nepasare sau de ingrijorarile vietii,oricat ar cerceta Cuvantul lui Dumnezeu,oricat s-ar ocupa cu lucruri duhovnicesti,pana nu se trezeste din pacatul sau si din starea lui rea in care se afla,pana atunci nimic nu-i foloseste. Numai cine se scoala din somnul (moartea) pacatului,cine se ridica prin pocainta din doborarea in care se afla,numai acela poate manca,poate lucra si poate umbla duhovniceste. Poti face anumite lucruri religioase cu firea veche,poti citi Biblia,dar nu te poti hrani cu ea. Cu firea veche,poti sa mergi la adunarea copiilor lui Dumnezeu,dar nu te poti zidi,nu poti face parte din acelasi trup cu ei,adica Trupul lui Hristos, Din acest Trup slavit si binecuvantat,fac parte numai oameni nascuti din nou,care si-au rastignit firea pamanteasca cu patimile si cu poftele ei. Cu firea veche poti canta cantari crestinesti,dar nu aduci lauda lui Dumnezeu; cu firea veche te poti ruga,dar rugaciunea nu ajunge la Dumnezeu. Tot ce se face di firea veche si cu puterea ei,n-are nici o valoare pentru lucrarea duhovniceasca,pentru Imparatia lui Dumnezeu,pentru mantuirea proprie sau mantuirea altora. "Scoala-te si mananca." Iata indemnul Domnului. Scoala-te din somnul pacatului,printr-o pocainta adevarata,si apoi te vei putea hrani prin citirea Cuvantului lui Dumnezeu,si toate lucrurile capata o alta lumina,caci "daca este cineva in Hristos,este o faptura (zidire) noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi."(2 Cor.5:17). De la cei adormiti si de la cei morti,Dumnezeu nu primeste nimic,nu poate sa primeasca nimic,nici o jertfa,nici o slujba. Sa ne sculam,sa ne desteptam din orice somn si atunci Hristos ne va lumina (Efes.5:14) si ne va pune in slujba Lui. Slavit sa fie Domnul !