Lumea in intregul ei, pare bantuita de prevestiri sumbre. Se aud dangate de clopote...orasele-s bolnave...pamantenii sunt palizi de visul nevisat!!!plugurile nu mai ara ogoare ci vieti...ceturi compacte intuneca orizontul... Viata este cuprinsa si ea, de aceeasi neliniste tragica... Eu astept privind in larg...sunt FIU de DUMNEZEU...astept ca TATAL meu sa isi sfarseasca obra de arta...sa schimbe lumea asa cum de mult ne tot doream! Sa schimbe cantecul de Toamna CU versuri triste, intr-un cantec de biruinta! Va folosii contraste cromatice si sufletesti ca sa picteze o imaginE unica ..a luptei cu necunoscutul! Pana atunci vor plange ochii mei pentru lume...un plans tacut sub un cer indiferent! Ma voi opri doar atunci cand in sfarsit vom auzii CANTECUL ELIBERARII!!!!