Eu am fost mort, plecat departe
Cu-averea Tatălui cu tot;
Şi după Lege, plâns-a după mine.
Da, eram mort...

Dar plânsul Tatei la fereastră
S-a prefăcut în râu şi a ajuns
Până la min' acolo-n moarte
Şi viaţa mi-a pătruns!

Am hotărât să mă întorc Acasă
Să fiu ca El, cu EL să mă confund
Căci am murit de drept, faţă de lume;
În viaţa Lui, în El să mă ascund!

Mâinile mele ce-au slujit la porci
Nicicând nu s-or mai murdări.
Picioarele vor alerga la adunare
Din gură-mi laudele vor ţâşni!

Întrega fiinţă mi-e recunoştinţă;
Am înviat la viaţă, deci voi trăi ca El
Cu fraţii şi surorile-n credinţă,
Aici, în Casa Tatălui; aici, la Peniel!