Stand in temnita in lipsuri
Pavel si cu Timotei
Nu se plang de starea-n care
Au ajuns acuma ei,

Caci privesc dincol de ziduri
Si se roaga cu acei
Care-s liberi, cari pot duce
Crucea altfel decat ei,

Si se bucura si-acolo
De credinta ce-i in alti
Caci din Dumnezeu el are
Acea dragoste de frati

Si nu cere prin scrisoarea
Ce-o trimite lui Filimon
Haine, bani sau de mancare
Ci-l roaga staruitor...

Ca sa isi arate-n fapte
Credinta ce-o poarta-n el
Si pe Onisim degraba
Sa-l primeasca iar la el

Dar nu ca pe un rob anume
Ci ca frate, in Hristos
Caci iertarea nu de sila-
Ne-a adus-o-n dar Cristos

Vina noastra-a fost luata
Si purtata de Acel
Ce-a urcat odat Golgota
Si-a fost pentru jertfa Miel!

Mi se-mparte-acum privirea
La doua tablouri mari
Onisim, nascut in lanturi
Si-acel om dintre talhari

Care a ajuns la Hanul
Dumnezeului cel viu
Numai cand samariteanul
La zarit n-acel pustiu

Si l-a dus la siguranta
Acelui hangiu ravnos
Caci stia ca de acolo
Va rodi tot mai frumos...

Cat-asemanare-n fapte
Cata grija pentru frati,
Cata daruire-n slujba,
Fratilor, nu dormitati!

Este timpu-ajutorarii
Sa ridicam toti cazutii
Hanu-i pregatit de Domnul
Sa ravnim sa fim cu sfintii!

Strange-ti lanturile care
Au cedat de-alungul vremii
Si prin partasii cu totii
Sa veghiem ca-i miezul noptii

Sa fie o unitate
Intre mari si intre mici
O dragoste fara preget
O iubire ca-ntre sfinti

Daca ti-a gresit, il iarta
Nu mai cere socoteala
Pentru Onisim, el, Pavel
Ia asupra-si cheltuiala

Pentru noi a fost platita
Vina toata la Calvar
Sa iertam caci noi, iertarea
Am primit-o toti in dar

Sa ne pregatim cu totii
Sa plecam, ca Domnul vine
Sa traim in unitate
Si cu candelele pline...

Sa fim una-n duh si-n fapta
Sa fim una in Cristos
Ca la sunetul trambitei
Sa nu fie nimeni jos

AMIN