Fuga lui Ilie în pustiu
1 Regi cap. 19

Ahab la Izabela-i spune
Tot, ce poporul a făcut
Iar ea ambiția își pune
Ca ea sa facă rău, mai mult

Înspre prooroc un sol sosește
Cu amenințări grele de moarte
Dar el spre Beer Șeba pornește
A lui viata, să își scape

Și la Beer-Șeba sluga-și lasă
Înspre pustiu, s-a îndreptat
Jos, sub ienupăr se așează
Și Domnului, el s-a rugat

Viata să-i curme, s-a rugat
Apoi acol a adormit
Un înger i s-a arătat
Apă i-a dat și l-a hrănit

Din nou Ilie s-a culcat
Și îngerul iar a venit
El pe Ilie l-a sculat
Și cum să facă, i-a vorbit

Și cu puterea ce-a primit
De la hrana ce a mâncat
El înspre Horeb a pornit
Zile și nopți, a tot umblat

O peșteră aici găsește
Și peste noapte în ea intră
Și Domnul iarăși îi vorbește
Ilie, stă și îl ascultă

Acum Ilie a îndrăznit
La Domnul să îi amintească
Tot ce-a făcut, ce a primit
Să poată ca să îl slujească

Dar acum ceasul i-a sosit
Căci, Izabela-l urmarea
Dar Domnul, lui i-a poruncit
Pe creasta muntelui să stea

Un vânt puternic s-a pornit
Ce stâncile, le sfărâma
Dar Domnul încă n-a venit
În vântu acela, nu era

Apoi cutremur s-a simțit
Nici aici Domnul nu era
Un foc puternic s-a ivit
Dar și de aici, Domnul lipsea

Apoi un susur blând, subțire
Proorocul, iar a auzit
El de la Domnul primea știre
Ca este acolo, a venit

El fața și-a acoperit
Chiar, cu mantaua ce-o avea
Iar Domnul duios i-a vorbit
Și acum ce face, îl întreba?

Ilie iar curaj a prins
Și Domnului i-a povestit
Că a făcut tot ce i-a zis
Nu s-a opus și n-a cârtit

Dar viata lui e amenințată
Dușmanii, vor sa îl omoare
Domnul i-a spus să plece îndată
Și de pe munte, să coboare

Pe drumul lui să se întoarcă
Pan la Damasc, tot prin pustie
Pe Hazael ca să îl facă
Rege al Siriei, să fie

Iar Iehu ca să fie uns
Tot și el rege ca să fie
În Israel să fie pus
Să aibă aici, împărăție

Apoi, pe Elisei să-l ungă
Prooroc, în locul lui, să fie
Dușmanii lor să nu-i ajungă
Și să dispară, pe vecie

În Israel ca să rămână
Doar cei ce nu s-au întinat
Și care n-au pus a lor gură
Și pe Baal, n-au sărutat.

va urma