. . . La geamul inimii,
Crengile iubirii sfinte-mi bat;
Cu glas sfânt, inimii îmi zic:
Deschide!
S-aducem sfânt parfum şi nard curat
Din floarea Mântuirii.
Deschide!
Să nu se piardă niciun strop,
Din picurii Iubirii
Căci am adus din cerul sfânt,
Miros, din Trandafirul din Sharon,
Mireasmă, din mâinile Iubirii.
Eu mă proştern în rugă, sfânt
Şi îmbătată de parfum ceresc,
Mă rog şi cânt, ascult, păşesc
Pe firul dragostei . . .
Spre El . . . spre Cel ce Îl iubesc:
Pe Domnul nemuririi,
Mântuitor, Iubit Dumnezeiesc.
Şi îmbătaţi de fericire,
Ce-n Duhul Sfant, suntem cuprinşi,
Călătorim . . . spre veşnicia
Acelor ce-s ne-nvinşi.
Şi-aşa călătorim de mult...
. . . Spre ţara
Ce-o aştept de aici, de jos,
Învăluită-n har şi pace,
'N Mireasma Mielului, Christos.