"El va fi călăuza noastră până la moarte ." (Ps.48.I4 )
O calauza ne este de neaparata trebuinta. Sint cazuri in care am da tot ce avem pentru ca sa stim ce avem de facut si pe ce drum s-o luam.
Am vrea sa facem binele dar sovaim intre doua moduri in care am putea sa procedam. Oh! Cine ne va da o calauza?
Domnul Dumnezeul nostru primeste sa ne slujeasca de calauza. El cunoaste drumul si ne va conduce pina ce vom ajunge in pace la sfirsitul calatoriei noastre. Am putea sa dorim o cirmuire mai sigura? Sa ne predam in intregime cârmuirii
Sale si nu vom fi in primejdie sa gresim drumul.
Sa facem din El, Dumnezeul nostru si vom gasi in El, calauza noastra. Daca urmam Cuvintul Sau nu ne vom rataci deloc in viata, numai cu conditia sa invatam inainte de toate sa ne sprijinim pe El la fiecare pas.
Noi avem fagaduinta ca daca El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele si pentru vesnicie, nu va inceta niciodata sa ne calauzeasca. Chiar El Însusi ne va conduce "pina la moarte", pentru ca sa locuim cu El pentru vesnicie.
Aceasta fagaduinta a cârmuirii dumnezeiesti ne garanteaza siguranta pentru intreaga noastra viata. Mintuirea mai intâi, apoi cirmuirea pina la ultima noastra clipa si in sfirsit, viata fericita in vesnicie.
N-ar trebui fiecare sa caute din tinerete pe Dumnezeu ca sa se bucure in El in tot timpul vietii si sa se odihneasca in El la batrânete?
Sa privim la El pentru calauzire pentru ca sa putem sa ne incredem in El si-n clipa plecarii noastre de pe pamint!