Atunci când te simţi părăsit şi lacrimile curg şuvoi,
Atunci când fiecare pas, mereu te-ntoarce înapoi,
Când nu găseşti în lume leac, un prieten căruia să-i spui,
Durerea ta, necazul tău şi crezi că eşti al nimănui,

Atunci când tot ce faci e-n van şi truda ta e o himeră,
Atunci când lupta ce o duci, se pierde-n clipa pasageră,
Când strigătul ce se înalţă, din pieptul tău adânc rănit,
Se sparge-n infinite cioburi, când se loveşte de zenit,

Atunci când sufletul tânjeşte şi-n întuneric greu suspină,
Atunci când cauţi rezolvare, visând un petec de lumină,
Când tu dai totul, din iubire, o roadă-a Duhului trăită,
Primind în schimb dezamăgirea, o viaţă grea şi chinuită,

Atunci, prietene, ascultă, tu nu eşti singur în durere,
Există Cineva în ceruri, ce-ţi este pururi mângâiere,
A suferit şi El în lume, scuipat, hulit, batjocotrit,
Isus Cristos, Fiu al durerii, Om-Dumnezeu! El S-a jertfit,

A luat asupra Sa păcatul şi a murit, ca cel ce crede,
În jertfa Sa, în al Său Nume, ca să nu moară şi concede,
Intrarea-n sferele astrale, un privilegiu şi un dar,
Venit din marea Lui iubire, din dragostea fără hotar,

La El n-a fost găsit păcatul, în El n-a fost găsită vina,
Domnul S-a coborât din slavă, s-aducă pacea şi lumina,
El te priveşte, lăcrimează, aşteaptă să Îi spui necazul,
Isus a potolit furtuna, El poate tempera talazul,

Atunci când viaţa-i o ruină, când crezi că nu mai e scăpare,
Atunci când duhul tău suspină, priveşte dincolo de zare,
Vei fii cuprins de liniştirea şi pacea sfântă-a lui Cristos
Şi nu uita, că suferinţa, te prelucrează cu folos,

Vei străluci cândva în slavă, vei fii o piatră nestemată,
În diadema veşniciei, ce Domnul, Tatăl Sfânt o poartă,
Cu cât mai grea a fost cioplirea în trupul tău şi şlefuirea,
Cu-atât mai mult vei înţelege, ce mare preţ are jertfirea!

03/07/12, Barcelona- Lucica Boltasu