Frumoasă fi-va clipa reîntâlnirii sfinte
Cu-Acel ce-atât dorit-am a fi în veşnicii
Şi vom uita amarul şi clipa cea fierbinte
Trăită în cuptorul atâtor amăgiri.

Frumos va fi momentul acela mult dorit
Să-I cad pe veci în braţu-I Acelui ce m-a purtat
Prin lume, prin durere, prin greu şi suferinţă
Şi să-mi găsesc odihna în Raiu-I minunat.

O, ce splendori ne-aşteaptă, cum nici nu gândim:
Locaşuri minunate, palate şi rubini,
Dar câtă mângâiere, belşug de desfătare
O, vino drag Isuse, strigăm cu nerăbdare...

Nimic nu ne atrage aici să pribegim;
Suntem legaţi de Tine cu lanţuri de iubire
Şi dorul ne înnalţă mai sus, căci Te dorim
Să vii, căci iată, vremea de-acuma e târzie!

Se-arată florile pe câmp, e-o vreme a cântării
O, Porumbiţo, ieşi din stânci, din scorburi, din prăpastii
Căci Mirele, te-aşteaptă-n prag;
Albeşte-ţi haina,-i timpul revederii!

Nu-ţi mai ascunde faţa chiar dacă ţi-e brăzdată
De vânturile vieţii, de soarele arzător.
Puţin mai ai în lume, deci haina îţi albeşte,
Fii gata de plecare, căci vine-al nostru Domn.

Şi vom pleca Acasă; o, adu Doamne ziua
Căci pe pământu-acesta nu-i nici o mângâiere
Şi Te dorim atâta, că nu-s cuvinte-n lume
Ca să redea vreodată dorul şi-a noastră vrere.

Amin