Ochii Domnului, mereu,
Îndreptați sunt către noi
Să ne scape de cel rău,
De suferinți și de nevoi.

Mâna Sa spre noi e întinsă
Cu milă, har, bunăvoință
Căci inima Lui e-aprinsă
De dragoste și-o dorință

De-a ne vedea mântuiți,
Cu făpturile-n lumină,
De-al Său Duh desăvârșiți,
Strânși sub aripa-I divină.

Fiindcă El știe prea bine
Din ce suntem noi făcuți,
În ajutorul nostru vine
Când cădem iarăși înfrânți.

El ne știe pe dea întregul
Și cunoaște-al nostru suflet,
Ne știe dorul și suspinul,
Și întregul nostru umblet.

Și totuși, El ne iubește;
Luptă pentru-al nostru bine,
De cel rău ne izbăvește
Și ne mângâie-n suspine...

Mâna Lui ne ocrotește
Și-atunci când ne-am rătăcit,
Dragostea-I ne învăluiește
Și atunci când ne-am răcit.

Domnul privește spre noi
Dacă suntem credincioși,
Dar și când zacem în noroi
Ori suntem necredincioși

Și-a Lui mare bunătate
Ține veșnic pentru aceia
Ce se tem de El în toate
Și-și găsesc în El plăcerea.

Zaragoza 03/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)