O Rugăciune

Stăpâne Doamne-al cerului
Şi Creator, al pământului,
Tu-n ceruri-nalte locuieşti
Dar şi cu omul smerit eşti,

Când el trece prin necazuri
Cu greu pe-ale apei talazuri,
Tu barca vieţii, i-o conduci
Mai lângă Tine, să-l aduci!

Când este în descurajare
Şi nu mai e nici-o scăpare,
De braţu-Ţi dacă se prinde
Mila-Ţi sfântă, îl cuprinde,

Şi-n harul Tău cel iertător
Va şti de-un Tată iubitor,
Cu braţu-I ce stă deschis
Să-i dai un loc în Paradis!

Prin jertfa Domnului Hristos
Priveşti la omul cel de jos,
Drept pentru care S-a jertfit
Pentru că Doamne, l-ai iubit,

Atât de mult, căci Fiul Tău
Ai vrut să moară-n locul său,
Ca viaţa lui răscumpărată,
Să poată fi-n veci fără pată!

Flavius Laurian Duverna
03 iulie 2012