„...Dați-le voi să mănânce”
A poruncit Mântuitorul;
Dați Cuvânt, hrăniți poporul
Să n-aibă nevoie să plece

Flămânzi la casele lor
Și-obosiți de predici seci,
Fără har și-atât de reci
Ce storc vlaga tuturor...

Cei flămânzi se duc să caute
Pâinea cea duhovnicească
Care poate să-i hrănească,
Orișiunde în altă parte...

„...Dați-le voi să mănânce”
Cum spune Mântuitorul
Și-atunci sigurat, poporul
De la Domnul n-o să plece!

Dar cum ai putea să dai
Tu, Pâinea și Apa vieții
Și să o împarți societății
Când tu însuți nu o ai?!

Mulți tânjesc încă de dor
După „Casa Părintească”
Și rămân să se hrănească
Cu roșcovele porcilor...

Oricine-ai fi, oriunde ești
Nu-i târziu să-ți vii în fire
Și să te întorci la mântuire
Smerit și să te pocăiești!

Cei care împlinesc Cuvântul
Au lângă puținul lor
Chiar pe bunul Creator
Care le înmulțește totul

Și le dă în mână pâine
Din belșug pentru popor
Să mănânce toți cât vor
Și să-adune ce rămâne...

Aceasta-i slujba adevărată
De care trebuie să se țină
Un ucenic plin de lumină,
Pâinea vieții să o împartă!

Dar lenea duhovnicească
Poate face să te întorci
La roșcove iar, la porci,
De la „Casa Părintească.”

Ridicați ochii, priviți
La mulțimea de flămânzi
Istoviți și tremurânzi
Care-așteaptă-a fi hrăniți

Și dați-le voi să mănânce,
Cum a spus Domnul Isus;
Hrăniții cu Cuvânt de sus
Să n-aibă nevoie să plece...

Dacă-am ridica privirea
Din gunoiu-acestei lumi
Înspre mărețele minuni
Care le-a făcut Iubirea...

Și-am privi de către noi
La cei care-așteaptă hrană,
Dumnezeu ne-ar face mană
Pentru-alor crude nevoi

Și-am avea de unde da
Tuturor pe săturate...
Căci, comori nemăsurate,
Din cer Domnu-ar revărsa!

Spre Puterea Domnului
Să ne ridicăm privirea
Și să-I practicăm iubirea
Dând hrană poporului!

Zaragoza 04/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)