Un copil avea obiceiul ca inainte de culcare sa ceara iertare mamei sale pentru necuviintele si faptele savarsite in timpul zilei.Intr-o seara ,pe cand mama sa zacea bolnava in camera ei de culcare si in care era oprita cu strictete intrarea oricarei persoane , copilul incepuse sa planga inaintea usii pentru ca nu i se dadea voie sa intre. Persoana care ingrijea pe mama lui a iesit afara si l-a intrebat de ce plange."N-am fost cuminte astazi" ,a spus copilul si "vreau sa cer iertare de la mamicuta mea!Daca nu pot sa intru ,eu am scris toate pacatele mele pe aceasta tablita si te rog spune-i mamei mele sa fie atat de buna si sa stearga tot ce am scris aici.Numai atunci voi putea dormi linistit.
Doamna a luat tablita si a dus-o in camera bolnavei .Dupa cateva clipe de incordata asteptare , usa s-a deschis si copilul a primit tablita complet stearsa cu buretele.El s-a simtit nespus de multumit si fericit si s-a dus la culcare cu constiinta impacata.
Ca si acest copil fiecare dintre noi vom avea o constiinta impacata ,adica simtamantul cel fericit al ietarii tutror pacatelor savarsite impotriva lui Dumnezeu si a semenilor nostri , numai atunci cand vom marturisi pe nume pacatele noastre cu adanca parere de rau si cu incredere copilareasca precum ca "sangele lui Isus Hrisotos ne va curati de orice nelegiuire"(Ioan 1:9).