Surioară, scumpă soră
Cîte-n lume nu se cîntă?
Cîte nu se-adună-n horă,
Și privirile încîntă?

Numai tu mai ești uitată,
Uneori cînd zorii cresc.
Numai tu, ce ca o mamă
Mă-nțelegi chiar de greșesc.

Fie cît de mult necazul,
Noaptea fie cît de grea...
Mă-nțelege și mîngîie,
Scumpă, surioara mea.

Îți mulțumesc o, Tată pentru harul
Și dragostea ce-n lume mi-ai lăsat,
Că ai știut să-mi dai în lume amarul
Dar și să am cu cine să-l împart!