Ochii ei privesc pe geam,
Iarna viscolește iar...
Fulgii se aștern în grab,
Pe drum, pe copac, pe ram.

Va zbura clipa, și iar
Primăvara va veni,
De sub suluri de zăpadă
Ghiocelul va-nflori.

Și cînd toamna peste lume
Rodul copt iarăși se strînge,
Este totu-n veselie, numai o măicuță plănge
Și-și așteaptă iar copiii.

Pentru toate fii slăvit, o Doamne,
Ochiul Tău pe toate le veghează,
Dar mai presus de orice-nțelepciune
Tu lacrimile mamei le binecuvintează.