Prin întuneric și furtuni
Pe marea lumii-am tot vâslit
Și valul marii întinăciuni
Cu Tine Doamne-am biruit
Căci la ale mele rugăciuni
Tu ai răspuns necontenit.
Din gheara marii îngroziciuni
Necontenit m-ai izbăvit!

Cu Tine Domnul meu iubit,
Prin întuneric și furtuni
Pe marea lumii am vâslit
Și nicicând valu' acestei lumi
Nu m-a înfrânt, nu m-a zdrobit,
Căci toate-acele agresiuni
Doar cu-n Cuvânt, Tu le-ai oprit,
Tu toate poți să le supui!

Cel rău făcut-a presiuni...
Furtuni năpraznice-a stârnit
Dar vorba Ta face minuni:
Îndată, toate-au amuțit...
Cu gloria Ta ne încununi
Și ne-ocrotești necontenit,
Ne porți la ape și pășuni
Ce nici măcar n-am bănuit!

Tu ne conduci spre sfinte culmi,
Spre Locul nemaipomenit
Din Raiul Tău și ne transpui
În slava Ta, în infinit...
Și asta, nu c-am fost noi buni
Ci doar fiindcă ne-ai iubit,
Căci nu suntem ai nimănui,
Ci mâna Ta ne-a întocmit!

Zaragoza 13/07/2012
de Ioan Hapca (Ionică)