Unirea in Hristos # 20
IN EL AVEM rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau, pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere, caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, IN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant Efeseni 1: 7-10.
Planul Veacurilor alcatuit de Dumnezeu contine si doua persoane foarte importante prin care planul si voia lui Dumnezeu sunt aduse la deplina indeplinire. Este foarte important sa mentionez din nou ca Planul Veacurilor contine si ne prezinta numai DOUA PERSOANE in care este inclusa toata omenirea. O persoana sau un om prin care omenirea este inca in starea aceasta PAMANTEASCA, si o persoana sau un Om prin care toata omenirea va fi intr-o stare CEREASCA. Acestea doua personae sunt foarte diferite una fata de cealalta. Prima persoana adica PRIMUL ADAM, a fost si este pamantesc, este trecator, este limitat, atat el cat si toata randuiala lui se termina si se consuma la venirea si in persoana a doua, adica in AL DOILEA ADAM. A doua persoana, adica AL DOILEA ADAM este si ULTIMUL ADAM, El este ceresc, El nu este trecator, El nu este limitat, El este vesnic, deaceea dupa El nu mai este unul altul. Adam cel pamantesc si trecator nu poate sa treaca peste, nu poate sa continue, nici el nici randuiala lui mai departe, peste Al doilea Adam Cel ceresc si peste randuiala Lui cereasca, si nu poate sa mearga nici paralel cu al doilea Adam si cu randuiala lui cereasca. Atat Adam cel pamantesc cat si tot ce a venit prin el se sfarseste pentru totdeauna in prezenta venirii si a persoanei lui Hristos, care este Al doilea si ultimul Adam. Numai in Adam cel pamantesc omenirea a purtat chipul pamantesc si trecator. Prin Adam cel pamantesc a venit pacatul si apoi moartea. In Hristos omenirea nu mai poarta chipul pamantesc al pacatului si-al morti, in Hristos toata omenirea va purta chipul Celui ceresc, chipul neprihanirii si-al vietii. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc…Caci TREBUIE ca trupul acesta supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire 1Corinteni 15: 49-53.
Apostolul Pavel luminat de Duhul Adevarului marturiseste cu multa siguranta voia si hotararea lui Dumnezeu desenata si asezata in Planul Veacurilor, descoperita intr-o mare masura sfintilor apostoli si proroci ai lui Hristos prin Duhul. El dovedeste ca potrivit planului lui Dumnezeu TREBUIE ca trupul ACESTA supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire. Trupul acesta la care se referea apostolul era trupul pamantesc al lui Adam, deci trupul rasei Adamice. Acest trup muritor al intregi omeniri TREBUIE, declara apostolul, sa se imbrace in nemurire Aleluia! Omenirea poarta chipul pamantesc pana unde fiecare om, la randul cetei lui, va intra inlauntru pe poarta rastignirii si a mortii lui Isus, pentru ca trupul acesta supus putrezirii, in Hristos sa se imbrace in neputrezire, si tot atunci si acolo, trupul acesta muritor, in Hristos sa se imbrace in NEMURIRE Aleluia!
Potrivit celor scrise in Planul Veacurilor cei doi Adami traiesc si aduc la indeplinire misiunea lor in doua vremi diferite. Primul si intaiul Adam a trait in starea lui temporara si pamanteasca de la caderea lui in neascultare in gradina Edenului si pana la rastignirea si moartea lui pe crucea lui Isus. In vremea lui toata omenirea a purtat chipul lui trecator si pamantesc, asa hotarase Dumnezeu, unde toata randuiala primului Adam sa fie trecatoare si pamanteasca. Deci, Dumnezeu hotarase ca mai intai sa vina ce este firesc adica pamantesc, iar ce este duhovnicesc si de natura cereasca sa vina mai pe urma, adica sa vina numai dupa ce, ceia ce era trecator si pamantesc era sa fie inlaturat si terminat pe crucea lui Isus pentru totdeauna. Cuvintele folosite de apostol sunt pline cu acest mare adevar: Si dupa cum AM PURTAT chipul celui pamantesc. Apostolul Pavel dupa ce prin harul lui Dumnezeu primeste prin credinta rastignirea, moartea, ingroparea si invierea lui Isus, privind in urma, privind la primul Adam si la tot ce venise prin el si apartinea de el, alaturanduse intregului neam omenesc cu bucurie vesteste VESTEA BUNA: Dupa cum AM PURTAT (cand eram afara din Hristos) chipul celui pamantesc, tot asa VOM PURTA (in Hristos) si chipul Celui ceresc Aleluia!
Toata omenirea, noi toti am purtat chipul celui pamantesc, noi nu am avut nici o alegere, Dumnezeu nu ne-a intrebat daca suntem de comun acord cu hotararea Lui. Noi toti, toata rasa Adamica am purtat chipul tatalui nostru Adam pentruca ne-am nascut din el. Adam fiind de natura pamanteasca toata samanta lui, toti urmasi lui au fost de aceeasi natura pamanteasca. Adam cel pamantesc nu a nascut nici un fiu ceresc, este cu neputinta ca putrezirea sa mosteneasca neputrezirea. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti, declara cu deplina incredere apostolul. Chipul si natura omenirii depinde total de cei doi Adami. Potrivit planului si potrivit randuieli lui Dumnezeu este imposibil sa te nasti in Adam cel pamantesc cu un chip ceresc, deasemenea este imposibil sa te nasti in Adam Cel ceresc cu un chip pamantesc. Asa dar, ca sa ai un chip pamantesc TREBUIE sa te nasti in Adam cel pamantesc, tot asa, ca sa ai un chip ceresc TREBUIE sa te nasti in Adam Cel ceresc. Despre acest principiu a vorbit Isus cu fariseul Nicodim cand a zis: Nu te mira ca ti-am zis: TREBUIE sa va nasteti din nou. Un om nascut in Adam cel pamantesc nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu purtand aceasta stare pamanteasca, el TREBUIE sa se nasca din nou, adica sa se nasca din nou si acum in Adam Cel ceresc prin rastignirea, moartea, ingroparea si invierea lui Hristos Isus Fiul lui Dumnezeu Ioan 3: 1-7. Potrivit celor desenate in Planul Veacurilor Dumnezeu este singurul care a hotarat soarta si destinul omenirii. Dumnezeu a hotarat destinul omenirii inainte de nasterea oamenilor. Dumnezeu a scris hotararile Sale in Planul Veacurilor, unde mai intai in Adam, tot neamul omenesc TREBUIA sa poarte chipul celui pamantesc, da, aceasta hotarare a fost facuta inainte de facerea omului, deaceea zice apostolul: Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc, ce este duhovnicesc vine pe urma. Dumnezeu avea un motiv foarte intemeiat pentru care a HOTARAT ca mai intai in Adam toata omenirea sa poarte chipul pamantesc, si mai pe urma in Hristos, toata omenirea sa poarte chipul Celui ceresc.
Inca de la inceputul lucrari Sale, Dumnezeu a facut sa rasara din PAMANT tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si POMUL VIETII in mijlocul gradinii, si POMUL CUNOSTINTEI BINELUI SI RAULUI. Cu ce scop a sadit Dumnezeu acestia doi pomi? De ce a sadit El chiar in MIJLOCUL gradinii acestia doi pomi atat de diferiti de toti ceilalti? De ce oare Dumnezeu a sadit pomul cunostintei binelui si raului stiind foarte bine rezultatul tragic? De ce oare Dumnezeu mai INTAI a prezentat, a descris in prezenta lui Adam rodul pomului cunostintei binelui si raului si a poruncit Omului sa nu manance din rodul lui? De ce oare Dumnezeu nu a prezentat, nu a descris in acelasi timp in prezenta lui Adam rodul Pomului Vietii si de ce oare nu a poruncit lui Adam sa manance din rodul pomului dobandind astfel Viata Vesnica? De ce oare dupa ce Adam a mancat din rodul pomului oprit Domnul Dumnezeu l-a indepartat, l-a izgonit afara din gradina Edenului, ca nu cumva sa-si intinda mana, si sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca vesnic? Accesul si hranirea din pomul vietii era pentru o alta vreme, era pentru vremea mai de pe urma, era pentru vremea lui Hristos. Dupa cum toata omenirea a mostenit moartea prin neascultarea lui Adam, tot asa declara Scriptura si Duhul Sfant, toata omenirea va mosteni viata prin ascultarea lui Isus Hristos. Dupa cum destinul si chipul intregi omeniri a fost hotarat si sigilat de Dumnezeu in neascultarea lui Adam, tot asa, destinul si chipul intregi omeniri a fost hotarat si sigilat de Dumnezeu in ascultarea lui Isus Hristos. In Adam Dumnezeu a inchis pe toti oameni in neascultare, PENTRUCA in Isus Hristos, Dumnezeu sa se indure de toti oameni Romani 11: 32. Fie ca este vorba de inchiderea omenirii in neascultare, care venise mai intai, fie ca este vorba de indurare pentru omenire, care venise mai pe urma, amandoua acestea sunt LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Dupa cum cladirea este lucrarea Claditorului indifferent ce fel de unelte foloseste claditorul, tot asa, purtarea celor doua chipuri: chipul pamantesc si chipul ceresc, sunt voia, hotararea si lucrarea lui Dumnezeu chiar daca El foloseste unelte foarte diferite. Iata ca pentru purtarea chipului pamantesc Dumnezeu S-a folosit de unelte cum au fost: diavolul, pacatul si moartea, iar pentru purtarea chipului ceresc Dumnezeu foloseste uneltele slavei Sale cum sunt: harul, neprihanirea si viata, in amandoua cazurile este LUCRAREA LUI Aleluia!
Apostolul Pavel dupa ce a fost incunostintat de Dumnezeu despre lucrarea cuprinsa in Planul Veacurilor devine prin voia si harul lui Dumnezeu un vestitor si un martor al bogatiilor nepatrunse ale lui Dumnezeu asezate in Isus Hristos. Apostolul Pavel nu a fost incunostintat despre lucrarea bogatiilor asezate in Hristos prin invatatura primita in Institutului lui Gamaliel, iata ce declarase Duhul Sfant despre Pavel: Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru LUCRAREA LA CARE I-AM CHEMAT Fapte 13: 2. Iata la ce lucrare il chemase Dumnezeu pe Pavel: Dar Domnul I-a zis: Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu inaintea Neamurilor, inaintea imparatilor si inaintea fiilor lui Israel. El mi-a zis: Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihanit si sa auzi cuvinte din gura Lui, caci Ii vei fi martor, fata de toti oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai vazut si auzit Fapte 9: 15, 22: 14,15.
Apostolul deci vesteste si este martor pentru lucrurile vazute si auzite DIN GURA Celui Neprihanit, Dumnezeu descopera lui Pavel taina voii Sale, trimis si imputernicit de Dumnezeu apostolul declara cu indrasneala: Bogatia tainelor nepatrunse asezate de Dumnezeu in Isus Hristos Domnul Vietii. El nu se poarta ca un vrajmas al crucii lui Hristos, el nu declara efectul neascultari lui Adam mai puternic ca efectul ascultari lui Isus. El declara sfarsitul randuieli lui Adam si sfarsitul tuturor lucrurilor venite prin el. El declara sfarsitul pacatului si al mortii, expresii ca: Moartea ETERNA, pedeapsa si tortura ETERNA, nu erau parte din vocabularul cuvantarilor lui Pavel. Apostolul vesteste cu multa putere sfarsitul unei nopti intunecoase, sfarsitul nopti lui Adam, si rasaritul unui soare care aduce cu Sine o noua zi, o zi cum omenirea inca nu cunoscuse, o zi despre care Dumnezeu vorbise dealungul nopti lui Adam prin multe semene si minuni, prin multe forme si exemple, prin Lege si prin gura tuturor patriarhilor si a prorocilor trimisi de El. Apostolul declara cu bucurie ca vremea purtari chipului cel pamantesc ramane in urma, ramane ca un lucru petrecut in vremea trecutului, si ca omenirea traieste o alta vreme, o vreme in care incepem sa purtam chipul cel ceresc, o vreme a vremilor, vremea lui Hristos.El declara ceia ce a vazut, ceia ce a auzit, atunci cand Preafericitul Creator si Inteleptul Arhitect I-a descoperit o mare parte a voii Sale misterios asezata in Planul Veacurilor.
Proroci din vechime nu au fost indemnati de Duhul sa cerceteze amanuntit toata vremea lui Adam, neascultarea lui, pacatul si plata pacatului, nu, de o mie de ori nu, pentruca nu aceasta VREME TRECATOARE o avea in vedere Dumnezeu. Chiar daca Dumnezeu randuise vremea lui Adam, totusi planul si scopul voii lui Dumnezeu se indrepta spre o alta vreme mult mai importanta, spre o vreme in care neascultarea omului Adamic se sfarseste in ascultarea lui Isus, iar pacatul si moartea nu mai au nimic de lucru, o vreme in care omenirea toata se reantoarce din nou acasa, o vreme a vremilor, vremea lui Hristos. Iata ce declara apostolul Petru despre vremea lui Hristos: Prorocii, care au prorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din MANTUIREA ACEASTA tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada CE VREME si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si SLAVA de care aveau sa fie urmate 1Petru 1: 10,11. Duhul lui Hristos care era in proroci in vremea lui Adam, avea in vedere, si vestea inca de pe atunci VREMEA LUI HRISTOS si slava care avea sa fie descoperita in vremea Lui. Despre vremea lui Hristos Mesia a vorbit batranul Iacov cand a zis: Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni SILO (Mesia), si de El vor asculta popoarele Geneza 49: 10.
Vremea lui Hristos este vremea cea mai importanta din tot Planul Veacurilor, toata Scriptura vorbeste despre ea. Isus dovedeste acest mare adevar cand zice Iudeilor: (Voi) Cercetati Scripturile, pentru ca (voi) socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ELE MARTURISESC DESPRE MINE. Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata! Ioan 5: 39,40. Iata deci ca toate Scripturile marturiseau despre Hristos, ele marturiseau ca nu in ele, adica in Scripturi era viata vesnica, ele marturiseau despre Hristos, ca numai in Hristos Mesia era viata vesnica. Hristos era randuit de Dumnezeu sa fie speranta, apropierea, iertarea, impacarea, salvarea si viata fiecarui fiu al lui Adam. Tot in Hristos si in vremea Lui, Dumnezeu hotarase reanoirea sau asezarea din nou a tuturor lucrurilor cum declara si apostolul Petru: Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi. Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul VREMURILE DE INVIORARE, si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul TREBUIE sa-L primeasca, pana la VREMURILE ASEZARII DIN NOU A TUTUROR LUCRURILOR, despre ACESTEA VREMURI a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime Fapte 3: 18-21. In Hristos si in vremea Lui, Dumnezeu hotarase sa impace TOTUL cu Sine, prin El, nu numai lucrurile pamantesti dar chiar si lucrurile ceresti unde zice: Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El, si sa impace TOTUL cu Sine, prin El, atat ce este PE PAMANT cat si ce este IN CERURI, facad pace, prin sangele crucii Lui Coloseni 1: 19,20.
Mentionez ca potrivit Scripturilor si dupa hotararea lui Dumnezeu vremea lui Hristos nu numai ca este cea mai importanta vreme, dar este si ULTIMA VREME, in ceia ce priveste reantoarcerea omului din nou la Creatorul sau. Vremea lui Hristos este ultima vreme pentru ca si Hristos este ULTIMUL ADAM. In Hristos si in vremea Lui se sfarsesc toate lucrurile, toate vremurile se consuma si se opresc in prezenta puterii lui Hristos. In Hristos si in vremea Lui se opresc din alergarea si activitatea lor toate domniile, toate stapanirile si toate puterile. Aici in prezenta si in puterea crucii lui Isus se opresc pentru totdeauna din activitatea lor: diavolul, pacatul, omul vechi si moartea.
Inca de la inceputul zidirii, Dumnezeu a facut omului trei promisiuni majore. Toate acestea trei promisiuni TREBUIAU sa-si aiba implinirea lor in Hristos, Mesia si-n vremea Lui. Prima promisiune a fost unde Dumnezeu va ZDROBI capul vechiului sarpe prin SAMANTA femeii, eliberand astfel pe toti cei nascuti prin femeie. A doua promisiune a fost facuta tot de Dumnezeu acolo unde a promis lui Avraam ca in SAMANTA lui v-a BINECUVANTA toate familiile pamantului, iertandule toate pacatele. Si a treia promisiune facuta personal de Dumnezeu lui David unde din SAMANTA lui v-a ridica un IMPARAT care in finalul Imparatiei Lui v-a aseza dreptatea lui Dumnezeu in tot pamantul. Toate acestea trei mari fagaduinte se implinesc dupa voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus. Cred eu ca despre VREMEA implinirii acestor fagaduinte vorbeste apostolul Petru, unde el le numeste VREMURI DE INVIORARE, VREMURILE ASEZARII DIN NOU A TUTUROR LUCRURILOR. Apostolul cu bucurie declara ca despre ACESTEA VREMURI (vremea lui Hristos= Vremuri de inviorare, vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor) a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. Duhul lui Hristos care era in proroci din vechime VESTEA cu putere VREMEA lui Hristos: Vremea Harului, Vremea Izbavirii,Vremea Indurarii, Vremea Iertarii, Vremea reantoarceri omului din nou acasa, Vremea Unirii,Vreme de Inviorare, Vremea asezarii din nou a tuturor lucrurilor, Vremea Dreptati si a Vietii Vesnice. Este de remarcat faptul ca marea parte a PROROCILOR DE ACUM din vremea lui Hristos, proroci Imperiului Crestin, nu vestesc indeajuns bogatia vremi lui Hristos, ei traiesc in vremea lui Hristos dar vestesc VREMEA LUI ADAM CEL PAMANTESC, neascultarea, pacatul si moartea. Ei nu vestesc VESTEA BUNA adica EVANGHELIA, ei vestesc VESTEA REA, vestea pacatului, vestea mortii si vestea pedepsei si a chinului ETERN. Iata ce declara tot apostolul Petru: Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci PENTRU VOI spuneau ei acestea lucruri pe care vi le-au VESTIT ACUM cei ce v-au propovaduit Evanghelia, prin Duhul Sfant trimis din cer si in care chiar ingerii doresc sa priveasca 1 Petru 1: 12.
Apostolul aduce in lumina acest mare adevar, unde proroci si propovaduitori lui Hristos de ACUM vestesc prin Duhul Sfant aceeasi Evanghelie, propovaduiesc si declara ACELEASI LUCRURII SI ACELEEASI VREMURI pe care le-a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor prorocilor Sai din vechime. Ei vestesc Evanghelia, Vestea Buna, Vremi de inviorare, CUVINTELE GURII LUI DUMNEZEU Aleluia! Iata doar cateva din miile de cuvinte nemuritoare vorbite de Dumnezeu prin gura sfintilor Sai proroci si oameni din vechime. Acestea cuvinte se vestesc si acum in vremea lui Hristos in anul Domnului 2012, prin gura tuturor vestitorilor si a propovaduitorilor lui Hristos prin Duhul: Domnul ostirilor pregateste TUTUROR POPOARELOR, pe muntele acesta, un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite. Si pe muntele acesta, INLATURA MARAMA, care acopera TOATE POPOARELE si invelitoarea care infasoara TOATE NEAMURILE. Nimiceste moartea pe vecie, Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe TOATE FETELE si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau, da Domnul a vorbit. Totusi intunericul nu va imparati VESNIC pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galileia Neamurilor. Poporul, care umbla in intuneric, vede o mare lumina, peste ceice locuiau in tara UMBREI MORTII rasare o lumina. Tu imultesti poporul, ii dai mari bucurii, si el se bucura inaintea Ta, cum se bucura la seceris ,cum se veseleste la impartirea prazii.Caci jugul care apasa asupra lui, toiagul, care-I lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, LE-AI SFARAMAT, ca in ziua lui Madian.Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umerii Lui, Il vor numi: Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al paci. De aceea Domnul insusi va va da un semn: Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu si-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi, El este cu noi si nu impotriva noastra) Se va intampla in scurgerea vremurilor, ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte, se va inalta deasupra dealurilor, si TOATE NEAMURILE se vor ingramadi spre el. Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: Veniti, sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui si sa umblam pe cararile Lui. Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim Cuvantul Domnului. El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotara intre un mare numar de popoare, asa incat din sabile lor isi vor fauri fiere de plug, si din sulitele lor cosoare, nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul. Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai si un Vlastar va da din radacinile lui In ziua aceea, Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare, NEAMURILE se vor intoarce la El, si slava va fi locuinta Lui. Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant, caci PAMANTUL va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera. Iata Robul Meu, pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, in care Isi gaseste placere sufletul Meu, Am pus Duhul Meu peste El, El va vesti neamurilor judecata. El nu va striga, nu-Si va ridica glasul si nu-L va face sa se auda pe ulite. Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca, nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar. El nu va slabi, nici nu se va lasa, pana va aseza dreptatea PE PAMANT, si OSTROAVELE vor nadajdui in Legea Lui. Eu, Domnul,Te-am chemat ca sa dai mantuire si Te voi lua de mana,Te voi pazi si Te voi pune ca legamant al poporului, ca sa fii LUMINA NEAMURILOR. Sa deschizi ochi orbilor, sa scoti din temnita pe cei legati si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric. Iata ca cele dintai lucruri s-au implinit, si va vestesc ALTELE NOI, vi le spun mai inainte ca sa se intample. Cantati Domnului o cantare noua, cantati laudele Lui pana la marginele pamantului,voi care mergeti pe mare si ceice locuiti in ea, ostroave si locuitorii lor! Pustiul si cetatile lui sa inalte glasul! Satele locuite de Chedar, sa-si inalte glasul! Locuitorii stancilor sa sara de veselie, sa strige de bucurie din varful muntilor! Sa dea slava Domnului si sa vesteasca laudele lui in ostroave! Sa se bucure cerurile si sa se veseleasca pamantul, sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea! Sa tresalte campia, cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu dreptate si popoarele dupa credinciosia Lui. Familiile popoarelor, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste! Caci Tu, Doamne, Tu esti Cel Preainalt peste tot pamantul. Cantati Domnului o cantare noua. Strigati catre Domnul cu strigate de bucurie, toti locuitorii pamantului! Chiuiti, strigati si cantati laude! Cantati Domnului cu arfa, cu arfa si cu cantece din gura! Cu trambite si sunete din corn, strigati de bucurie inaintea Imparatului, Domnului! Sa urle marea cu tot ce cuprinde ea, sa chiuie lumea si cei ce locuiesc pe ea, sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul! Strigati de bucurie catre Domnul toti locuitorii pamantului! Slujiti Domnului cu bucurie, veniti cu veselie inaintea Lui. Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El n-ea facut, ai Lui suntem. Laudati-L si binecuvantati-I Numele. Caci Domnul este bun, bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui din neam in neam. Laudati pe Domnul, caci este bun caci in veac tine indurarea Lui! O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor. El I-a scos din intuneric si din umbra mortii si le-a rupt legaturile. El a sfaramat porti din arama si a rupt zavoare din fier. Nebunii, prin purtarea lor vinovata (prin pacatul neascultarii) si prin nelegiuirile lor, ajunsesera nenorociti. Sufletul lor se dezgustase de orice hrana si erau langa portile mortii. El a trimis Cuvantul Sau si I-a tamaduit si I-a scapat de groapa. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui.TOATE marginile pamantului isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul, TOATE familiile neamurilor se vor inchina inaintea Ta. Caci a Domnului este Imparatia, El stapaneste peste neamuri. TOTI cei puternici de pe pamant vor manca si se vor inchina si ei, inaintea Lui se vor pleca TOTI ceice se coboara in tarana, cei ce nu pot sa-si pastreze viata .
Neprihanitilor, bucurati-va in Domnulsi veseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana! Cantati o cantare noua! Faceti sa rasune coardele si glasurile voastre! Caci Cuvantul Domnului este adevarat si toate lucrarile Lui se implinesc cu credinciosie. Bunatatea Domnului umple pamantul. Tot pamantul sa se teama de Domnul! Toti locuitorii lumii sa tremure inaintea Lui! Caci El zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta. Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu, Eu stapanesc peste neamuri, Eu stapanesc pe pamant. Bateti din palme TOATE popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie! El este Imparat mare peste tot pamantul. Cantati lui Dumnezeu cantati! Caci Dumnezeu este Imparat peste tot pamantul, cantati o cantare inteleapta. Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste TOT pamantul sa se intinda slava Ta. Caci bunatatea Ta ajunge pana la ceruri si credinciosia Ta pana la nori.Tu asculti rugaciunea, de aceea TOTI oameni vor veni la Tine.TOT pamantul se inchina inaintea Ta si canta in cinstea Ta, canta Numele Tau. Da, TOTI imparatii se vor inchina inaintea Lui, TOATE neamurile ii vor sluji. Caci El va izbavi pe saracul care striga si pe nenorocitul care n-are ajutor. TOATE neamurile pe care le-ai facut, vor veni sa se inchine inaintea Ta, Doamne si sa dea slava Numelui Tau. Cand te voi lauda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria in sufletul pe care mi la-I izbavit, si limba mea va vesti zi de zi dreptatea Ta. Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui! Asa sa zica cei rascumparati de Domnul. Laudati pe Domnul, Laudati-L cu timpane si cu jocuri, laudati-L, cantand cu instrumente, cu chimvale sunatoare, laudati-L cu chimvale zanganitoare! Laudati-L cu jocuri, cu toba si cu arfa. TOTI IMPARATII PAMANTULUI TE VOR LAUDA DOAMNE, CAND VOR AUZI CUVINTELE GURII TALE, EI VOR LAUDA CAILE DOMNULUI, CACI MARE ESTE SLAVA DOMNULUI. Tot ce are suflare sa laude pe Domnul.
Acestea sunt doar foarte putine declaratii si cuvinte rostite de GURA lui Dumnezeu prin oameni Sai din vechime, adica oameni Sai care au trait in vremea lui Adam cel pamantesc, oameni care au fost vestitorii venirii vremi si a persoanei lui Hristos. Oameni acestia fiind foarte adanc miscati de cuvintele GURI lui Dumnezeu vestite prin ei, au cercetat si au studiat amanuntit vremea si venirea lui Mesia Hristosul. Trebuie cunoscut faptul ca oameni si prorocii acestia ai lui Dumnezeu nu au vestit numai vremea si venirea lui Hristos. Ei au vestit de multe ori neascultare si consecintele ei, pacatul si plata lui, moartea si putrezirea, toate lucrurile venite prin Adam cel pamantesc, ei vesteau intotdeauna CUVINTELE GURI LUI DUMNEZEU. Dragi mei cititori, iata ce ne spune unul din proroci lui Dumnezeu care a vestit mult neascultarea, pacatul si moartea venite prin Adam si care stapaneau in vremea lui Adam: M-ai induplecat, Doamne, si m-am lasat induplecat, ai fost mai tare decat mine si m-ai biruit! In fiecare zi sunt o pricina de ras, toata lumea isi bate joc de mine. Caci ori de cate ori vorbesc, trebuie sa strig: SALNICIE si APASARE! Asa incat Cuvantul Domnului imi aduce numai ocara si batjocura toata ziua. Daca zic: Nu voi mai pomeni de El si nu voi mai vorbi in Numele Lui! Iata ca in inima mea este un foc mistuitor, inchis in oasele mele. Caut sa-l opresc, dar nu pot…Blestemata sa fie ziua cand m-am nascut! Ziua in care m-a nascut mama, sa nu fie binecuvantata!..De ce n-am fost omorat in pantecele mamei, ca sa-mi fi fost ea mormantul meu! De ce n-a ramas ea vesnic insarcinata cu mine? Pentru ce am iesit din pantecele mamei ca sa vad NUMAI SUFERINTA SI DURERE si sa-mi ispravesc zilele in rusine? Ieremia 20: 7-18.
Asemanator cu Ieremia au fost alti oameni si proroci ai lui Dumnezeu, dar nici unul dintre ei nu au facut din neascultarea oamenilor si pedeapsa neascultari rostita de Dumnezeu prin ei TINTA CERCETARILOR SI CAUTARII LOR STARUITOARE. Ei nu au dedicat viata si timpul lor cercetarilor staruitoare despre vremea lui Adam, despre neascultarea lui, despre tot felul de pacate savarsite de oameni si despre tot felul de pedepse a lui Dumnezeu. Ei nu au declarat niciunde si nicicand: Un pacat ETERN, o moarte ETERNA si o pedeapsa ETERNA. Neascultarea, pacatul, moartea si pedeapsa nu au fost, nu sunt si nu vor fi nici unde si nicicand ETERNE. Neascultarea, pacatul, moartea si pedepsele neascultari nu au nici macar putin loc IN HRISTOS, ele au fost active numai in Adam cel pamantesc, si sunt si acum tot active pentru toti oameni care mai traiesc inca in Adam cel pamantesc. Prorocul Ieremia gandesc eu ca ar fi dorit mult sa se fi nascut in vremea lui Hristos, sa vesteasca prin harul lui Dumnezeu VESTEA BUNA, lucrurile ceresti, lucrurile vietii vesnice si bogatiile tainelor lui Dumnezeu ascunse in Isus Hristos Domnul nostru. Prin Duhul el a vazut in parte vremea lui Hristos, el ar fi dorit mult sa vorbeasca numai de vremea lui Hristos. Dupa cat vedea el prin Duhul, vremea lui Hristos era cu totul diferita de vremea lui Adam. Poate ca miscat adanc de bogatiile vremi lui Hristos, el ar fi dorit mult ca mama lui sa fi ramas insarcinata cu el pana in vremea lui Hristos, si atunci si acolo sa se nasca intr-o noua zi: In Ziua lui Hristos. El pentruca luase cunostinta prin Duhul de vremea lui Hristos, ar fi vrut sa fie transferat intr-o clipa in vremea harului si a indurari lui Dumnezeu. In vremea unde din cauza ascultari lui Hristos, Dumnezeu se intoarce iar cu fata spre omenire, unde in patimile si jertfa lui Isus, lumea intreaga este apropiata din nou si impacata cu Dumnezeu, unde in moartea lui Isus vechiul Adam si toata randuiala lui este adusa la sfarsit si ingropata in mormantul vesnicei uitari al lui Isus. Cum ar fi dorit Ieremia si toti ceilalti profeti si proroci sa fie prezenti in trup si sa fie martori a mult doritei dimineti, dimineata invierii lui Isus. Dimineata diminetilor cand Omul Isus Hristos, Mesia al lui Dumnezeu a fost incoronat de Dumnezeu Tatal ca Primul, Singurul si Ultimul Domn si Dadator al Vietii Neperitoare. Da, in dimineata invierii lui Isus cand Creatorul, si Suveranul Dumnezeu S-a aratat la orizont intre cele doua vremi si mai mult ca cel mai puternic si mai maret Soare a decretat plin de bucurie SFARSITUL unei vremi (vremea lui Adam) si INCEPUTUL unei alte vremi (vremea lui Hristos). Aceasta a fost dimineata si vremea mult dorita, cerecetata, studiata si mult asteptata de toti oameni lui Dumnezeu care traind in vremea cand se striga SALNICIE SI APASARE, si cand se vedea pretutindeni numai SUFERINTA SI DURERE, ar fi dorit mult sa fie cu intreaga lor fiinta prezenti si apoi martori si vestitori ai maretului Har si ai Indurari lui Dumnezeu care prin ascultarea lui Isus a deschis drumul care duce la Pomul Vietii.
Hristos si vremea lui era patria si cetatea promisa, pe care au cautato, au dorito si lasand in urma lor vechea vreme, sa-u indreptat cu pasi grabiti avand necontenit ochi atintiti spre Patria Cereasca. Iata ce declara un mare scriitor in scrierea lui: In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite, ci doar le-au VAZUT si le-au urat de bine DE DEPARTE, marturisand ca sunt straini si calatori pe pamant. Cei ce vorbesc in felul acesta arata desclusit ca sunt in CAUTAREA UNEI PATRII. Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care IESISERA, negresit ca ar fi avut vreme sa se INTOARCA in ea. Dar doreau o PATRIE MAI BUNA, adica o PATRIE CEREASCA. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a PREGATIT O CETATE Evrei 11: 13-16.
Dragi mei, oameni nascuti prin femeie si din femeie, oameni care au aflat de fagaduinta lui Dumnezeu facuta femeii, au lasat in urma lor cetatea si randuiala in care s-au nascut si indreptanduse spre vremea fagaduintei au plecat in cautarea si intalnirea IZBAVITORULUI si a Celui ce va ZDROBI capul vechiului sarpe, eliberand astfel pe toti nascuti din femeie. Oameni cu nume mare nascuti din Avraam, oameni care au aflat de fagaduinta lui Dumnezeu facuta lui Avram, si ei la randul lor au iesit afara din cetatea vremi lui Adam si au pornit in cautarea Celui ce are putere sa BINECUVINTEZE toata faptura, toate familiile pamantului cu viata lunga neperitoare. Oameni nascuti din samanta lui David, cand au aflat de mareata fagaduinta facuta de Dumnezeu imparatului David, si-au dedicat viata lor cautand sa afle vremea si Imparatul care va imparati asezand dreptatea pe pamant si a carui Imparatie nu va trece la unul altul imparat. Da, dragi mei cititori toti acesti oameni au lasat in urma lor cetatea veche a randuieli lui Adam: neascultarea lui, pacatul, moartea si toate consecintele neascultari, si le-au considerat toate acestea ca fiind foarte TRECATOARE, chiar ei se considerau straini in cetatea randuieli lor, se considerau straini in a purta chipul celui pamantesc, prin Duhul Sfant ei au aflat despre fagaduintele lui Dumnezeu, spre care au si inceput sa calatoreasca, despre care au inceput sa vorbeasca, despre care au scris, si despre care au invatat pe copiii, copiilor lor.
Dragi cititori statutul credintei lor era mult diferit de statutul credintei Imperiului Crestin. In statutul credintei lor ei marturiseau credinta in vremea si puterea jertfei lui Hristos pentru viata Eterna, ei marturiseau credinta in indeajunsa si vrednica jertfa a lui Hristos pentru mantuirea tuturor oamenilor, ei marturiseau credinta lor in UNIREA tuturor lucrurilor intr-unul singur adica in Hristos si in asezarea neprihanirii si a dreptatii lui Dumnezeu pe tot pamantul si in tot universul creeat de Dumnezeu. Este foarte tragic, este mai mult decat foarte dureros faptul unde majoritatea celor ce formeaza Imperiul Crestin marturisesc credinta lor mai mult in puterea morti venita prin Adam decat in puterea vietii venite prin Hristos, si in orbirea mintii lor au mai adaugat si cuvantul ETERN in locul cuvantului VEAC sau VEACURI declarand astfel moartea ETERNA. Daca toata Scriptura si toti oameni lui Dumnezeu prin Duhul au declarat mantuirea tuturor oamenilor in indurarea lui Dumnezeu si in vrednicia jertfei lui Hristos, multimea mare a Imperiului Crestin declara pedeapsa si tortura Eterna din nou adaugand cuvantul ETERN in locul cuvantului VEAC sau VEACURI si astfel declarand pedeapsa Eterna pentru marea parte a omenirii. Daca asa ar fi cu Hristos si vremea Lui, daca Patria si Cetatea venita prin Hristos si adusa in vremea Lui, este o Patrie si un loc unde numai cativa oameni vor ajunge, daca marea parte a familiilor lor: copii, nepoti, stranepoti, prieteni,vecini si consateni vor petrece ETERNITATEA in locul de chin si tortura nedescrisa, nu prea departe de Patria Fericirii, iat toti de aici, cei ajunsi deja in patria Fericirii vor privii, sau vor fi obligati sa priveasca nesfarsit chinul si tortura, gemetele si strigatele dupa ajutor a celor dragi ai lor. Daca asa ar fi sa fie, ce fel de bucurie poate sa aiba un om chiar cel mai rau om, care fiind intr-un loc de pace, un loc de belsugul fericirii, si in acelasi timp sa priveasca vesnic chinul, strigatele disperate dupa ajutor a celor ce fusesera odata cei mai dragi ai lui: soti si sotii, copii si parinti, prieteni si vecini…Sunt ferm convins ca Parintele Avraam a parasit casa si familia lui parinteasca, frati lui, surorile lui, multe alte rudenii ale lui, prieteni si vecini, consateni si toata tara si neamul lui si a pornit in cautarea unei Patrii si a unei Cetati unde, potrivit fagaduintei lui Dumnezeu, peste prapastia despartirii lui de toti cei dragi, in HRISTOS si in vremea Lui va fi pusa o punte si peste aceasta punte vor trece cu bucurii nedescrise toti cei dragi ramasi in urma. Dumnezeu a spus lui Avraam secretul acesta, Dumnezeu a promis lui Avram ca Patria si Cetatea spre care l-a trimis era de fapt Locul Unirii si nu al despartirii, era de fapt Patria si Cetatea unde pacatul si moartea nu sunt cunoscute, unde nu se vorbeste de salnicie si de apasare si unde suferinta si durerea nu sunt intalnite. In Cetatea aceasta construita de Dumnezeu, in puterea Vietii neperitoare, in Hristos, promisese Dumnezeu lui Avraam ca va BINECUVANTA nu numai familia lui, nu numai familiile cetati lui, nu numai familiile tari si a neamului lui de care-l despartise Dumnezeu, ci mult mai mult, v-a binecuvanta TOATE familiile pamantului.
Este adevarat ca cetatea unde se nascuse Avraam era o cetate unde prin puterea si domnia mortii oameni petreceau putina vreme impreuna cu toti cei dragi apoi prin puterea nemiloasei morti se desparteau. Era deci o cetate a DESPARTIRII. Era o cetate de unde fericirea adevarata si dulceata bucuriei plecasera mult timp in urma, Avraam si alti ca si el nu erau in cutarea unei patrii si a unei cetati mai rele ca si cetatea lor in care se nascusera. Daca Avraam ar fi descoperit ca cetatea si patria spre care Dumnezeu I-l indreptase era un loc si o cetate mai rea ca si cetatea lui de unde prin credinta plecase el. Daca era o cetate a despartirii pentru totdeauna, daca era o cetate si un loc de unde trebuia sa priveasca CU BUCURIE chinul groaznic si tortura eterna a celor ramasi in urma, a celor dragi de care Dumnezeu il despartise, sa nu fie lasat sa mearga la ei si sa-I ajute, sa aiba sub privirea lui acest scenariu ingrozitor pentru eternitate. Daca ar fi auzit el declaratiile multora din vremea lui Hristos, declaratiile lor despre cetatea CEREASCA, daca ar fi citit el vreo carte scrisa de cei din vremea lui Hristos, vreo carte cum este cartea scrisa de un renumit om al vremi lui Hristos: “Oameni pacatosi in mainile Dumnezeului manios,, cu siguranta ca s-ar fi intors repede in cetatea parinteasca. Avram, familia tatalui si consateni lor traisera deja aceasta vreme unde pacatosi erau pedepsiti de mana unui Dumnezeu manios. Aceasta se intampla tot timpul in cetatea lor aceea pamanteasca. Avraam prin sfatul si fagaduinta lui Dumnezeu plecase in cautarea unei cetati unde PACATOSI ERAU IERTATI SI BINECUVANTATI DE MANA DUMNEZEULUI BUCUROS, unde oameni erau UNITI din nou, unde chinul, durerea si despartirea de Dumnezeu si de cei dragi nu se mai aminteau niciodata Aleluia!
Avraam nu avea o inima egoista, el trebuia sa potriveasca bine in lucrarea la care Dumnezeu il chemase. Avramm era un MIJLOCITOR. Cand Dumnezeu I-a zis: Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau, Avraam nu s-a grabit sa plece, Avraam nu sa gandit numai la el, Avram nu considerat aceasta IESIRE, aceasta evacuare ca fiind ZIUA RAPIRII, unde numai el si familia lui, el si denominatia lui pleaca spre patria fericirii. Sunt ferm convins ca Avraam a mijlocit pentru tara lui, pentru neamul lui si pentru toti cei ce aveau sa ramana in urma. Cred eu ca Avraam a primit cu bucuria credintei vestea plecarii lui spre tara Canaanului, plecare pe care o incepuse tatal sau Terah. Dar pentruca Avraam era si trebuia sa fie un mijlocitor, el a mijlocit inaintea lui Dumnezeu pentru toti pe care urma sa ii lase in urma, pentu toti care temporar aveau sa ramana mai departe in cetatea pamanteasca. Dumnezeu I-a adus lui Avraam VESTEA BUNA, unde motivul principal pentru DESPARTIREA de cei dragi era chiar motivul UNIRII. Da in samanta lui Avraam Dumnezeu hotarase apropierea, unirea si binecuvantarea tuturor neamurilor si a familiilor pamantului. Avraam a mijlocit inaintea lui Dumnezeu si pentru cei rai si rebeli din cetatea pamanteasca Sodoma. El nu sa bucurat numai de salvarea nepotului sau Lot, el nu sa bucurat numai de salvarea oamenilor buni, bucuria lui nu era numai sa fie rapiti toti cei buni in cetatea fericirii si de acolo sa se bucure privind chinul, tortura si strigatul dupa ajutor al celor rai (pentru mai multe informatii despre “pilda bogatului nemilostiv,, va rog cititi scrierea intitulata Pilda Aceasta). Mijlocirea lui Avraam era pentru cei rai, in fiinta lui prin voia lui Dumnezeu se nascuse credinta aceasta unde prin ascultarea unui singur Om, toti cei neascultatori pot fi salvati, prin bunatatea unui Om bun pot fi salvati TOTI cei rai. In cazul Sodomei inca nu sosise VREMEA, inca Omul ascultator nu se nascuse si Omul bun nu aparuse, in cutarea acestei VREMI, si in cautarea acestei Cetati a pornit Avraam si toti care mai devreme sau mai tarziu au auzit despre VESTEA BUNA. Nu in zadar mentioneaza scriitorul amintit mai sus unde zice el: Cei ce vorbesc in felul acesta arata deslusit ca sunt in cutarea unei patrii. Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. Dar ei doreau O PATRIE MAI BUNA, adica O PATRIE CEREASCA Aleluia!
Scopul final al planului lui Dumnezeu, numit in Scriptura Planul Veacurilor este ca dupa rolarea tuturor veacurilor sa UNEASCA din nou intr-unul, in Hristos toti oameni si toate lucrurile. Unirea aceasta potrivit celor scrise si potrivit declaratiilor Duhului Sfant, se face numai IN HRISTOS. Cuvintele acestea IN HRISTOS, ne arata fara indoiala locul hotarat de Dumnezeu unde se face UNIREA. Cuvintele IN HRISTOS contin in sinea lor acest mare adevar: UNIREA se face INLAUNTRU, IN HRISTOS, unirea nu se face undeva aproape de Hristos, nici macar undeva foarte aproape, undeva chiar langa Hristos, dragi mei locul desenat si hotarat de Dumnezeu a fost, este si ramane INLAUNTRU IN HRISTOS. In majoritatea cazurilor pentru intrarea oamenilor DE AFARA inlauntru se face printr-un loc unic, destinat pentru intrare, numit USA sau POARTA. Omul DE AFARA nu poate sa se afle dintr-o data INLAUNTRUL unei cladiri fara sa fi intrat pe USA cladirii. Omul de afara, care a auzit, care stie deja ceva despre cladire, dar care nu vrea sa foloseasca Usa destinata pentru intrarea in launtru, nu poate fi un om de incredere, nimenea sa nu il asculte, nimenea sa nu il creada, nimenea sa nu-l urmeze, omul acela este un hot si un talhar spunea Isus: Adevarat, adevarat, va spun ca, cine nu intra pe USA in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar. Eu sunt USA. Daca intra cineva PRIN MINE, va fi mantuit, va intra si va iesi si va gasi pasune Ioan 10: 1-10.
Dragi cititori inlauntrul acestei cladiri Ceresti, in Hristos Isus sunt ASCUNSE toate bogatiile tainelor lui Dumnezeu. Cu toate ca bogatiile acestea sunt asezate si pastrate INLAUNTRU pentru fiecare fiinta umana, totusi nici un om nu se poate folosi de ele, nici un om de sub soare nu poate gusta farmecul adevarat, nimenea nu poate sa guste esenta si puterile, bogatiile vieti vesnice fara sa fi intrat de afara INLAUNTRU prin sau pe USA care a fost hotarata prin decretul lui Dumnezeu ca SINGURA USA de intrare spre puterile nedescrise ale vietii vesnice. Patria aceasta, cetatea aceasta Cereasca a fost construita de Inteleptul Mester si Ziditor avand doar UNA SINGURA USA, toate intrarile inlauntru si apoi toate iesirile afara se fac numai prin aceasta UNA SINGURA USA. Cladirea aceasta nu mai are o usa sau o intrare inlauntru undeva prin spatele cladirii sau pe partile laterale. Iata cat de potrivite sunt cuvintele apostolului care zice: In El, adica IN HRISTOS AVEM rascumpararea. Rascumpararea aceasta este a noastra pentruca noi o AVEM, ea este a ta stimate cititor si este si a mea, ea este inlauntru in Hristos, ea este perfect terminata, ea a fost aprobata de Dumnezeu prin dragostea Sa, prin ascultarea si jertfirea lui Isus.
Chiar daca rascumpararea este complect terminata, chiar daca ea este a noastra, totusi nimeni, nici un om nu poate beneficia in intregime de toata puterea rascumpararii numai atunci si acolo unde omul intra inlauntru in Cetatea Cereasca pe USA dragostei lui Dumnezeu care este Isus Hristos. Rascumpararea aceasta este complecta, ea este perfecta, ea nu mai are nevoie de nici macar putina verificare, pentru mostenirea si folosirea ei omul nu trebuie sa mai participe cu nimic, numai sa vina pe drumul credintei intrand pe poarta rastignirii, a mortii si a ingroparii lui Isus inlauntrul Cetati Divine, odata ajuns aici omul va fi din nou in prezenta si in sanul Tatalui Ceresc Aleluia!
Deaceea esenta si puterea acestei rascumparari nu se afla in religiile mari si vechi ale omenirii, ea nu se afla in traditiile si obiceiurile popoarelor pamantului, ea nu se afla in respectarea cu credinciosie a statutelor denominatiilor Imperiului Crestin, ea nu se afla nici unde in intregul univers fizic, numai in locul si in persoana aleasa de Dumnezeu, adica in Isus Hristos Fiul Sau. Rascumpararea aceasta este rascumpararea noastra, a intregi omenirii. Rascumpararea noastra contine in sinea ei trei salvari sau eliberari majore: salvarea noastra de sub puterea domniei lui Satan care a fost nimicit. Salvarea noastra de sub robia Pacatului care a fost oprit, biruit si aruncat in marea uitarii. Izbavirea noastra de sub jugul nemilos al mortii a carui mandat de functionare a expirat fiind inlocuita sau inghitita de viata neperitoare. In marea parte acesta este continutul rascumparari noastre. Daca rascumpararea omenirii a fost hotarata proiectata si tainic asezata in Planul Veacurilor, inca inainte de facerea omului, daca ea a fost deplin indeplinita in vremea si in persoana lui Isus doua mii de ani in urma, de ce oare rascumpararea si salvarea omenirii nu a fost daruita total oamenilor in dimineata invierii lui Isus? De ce oare toate bogatiile Indurarii si a harului lui Dumnezeu sunt adanc ascunse inlauntru in Hristos Isus, si nici un om nu le poate folosi practic numai dupa ce vine personal la Isus Hristos si prin credinta intra inlauntrul Dragostei lui Dumnezeu care este de fapt Isus Hristos Domnul Vietii Neperitoare? Raspunsul la aceasta intrebare este o mare comoara a gandurilor si a hotararilor lui Dumnezeu si prin voia si harul Sau maret vom continua in limitele descoperirilor si in limitele campului de lucru stabilite de Dumnezeu pentru vremea aceasta in fiintele noastre. Pentru mai multe scrieri si informatii despre Planul Veacurilor va rog sa vizitati www. Kingdomplan.net Cu multa stima si respect David Ilea.