De lume când m-am despărţit

De lume când m-am despărţit
Depărtându-mă de umblări rele,
Atunci eu am spus inimii mele:
Da! Tot ce-i firesc a luat sfârşit,
În Jertfa Golgotei sunt mântuit
Şi viaţa mi-o îndrept spre stele!

De lume când m-am depărtat
Şi mi-am aflat pacea Sa sfântă,
Speranţa mi-e etern ne-nfrântă
Căci Doamne-n har sunt salvat,
Din moarte cruntă m-ai scăpat,
Şi inima-mi spre slava-Ţi cântă!

Când de ea m-am rupt cu totul
Şi-am părăsit-o, pentru-a alege
O altă viaţă, spre-a-nţelege,
Că-n Jertfa crucii-i antidotul...
Pentru păcat, luându-Şi locul,
În inima-mi, prea sfânta Lege!

Flavius Laurian Duverna
24 iulie 2012