De zorii de ziuă, plină de speranţă!
De stropul de rouă-n verdele ierbii,
De leagănul de aur al grânelor,
De obrajii roşii ai macilor,
De albul pur al margaretelor sfioase, dar demne,
De poama dulce a raiului livezii,
De zumzetul sfânt din stup . . .
De mirosul vrejului de roşii şi cimbru,
De albul pâinii, care satură inima şi o întăreşte,
De lumina soarelui la amiază,
Ce se odihneşte greu peste tot ce are viaţă,
De paşii bătrâni ai celor în apus . . .
De dangătul clopotului ce cheamă la închinare,
Bucură-te de fiecare secundă de pace,
Bucură-te de naştere pe tot pământul!
Bucură-te de cei adormiţi în Domnul . . .
Bucură-te de Domnul tău, Creator,
Doctor Suprem, Dumnezeu al Dumnezeilor,
Bucură-te de cântarea de laudă,
De ruga ce ţâşneşte din inima-ţi iertată, către ceruri!
Bucură-te în cuget neîncetat spre Domnul,
Bucură-te!
Căci ai numele scris în Cartea Vieţii!