Proorociile spun despre Mesia
Isaia cap 15

Toți cu mirare îl privesc
Și știu cât rău, el a făcut
Se miră toți și se gândesc
Căci joc de toate, și-a bătut

Lumea-n pustiu a prefăcut-o
Milă, de nimeni n-a avut
El răutatea a iubit-o
Tot a distrus ce a putut

Dar Domnul se va ridica
Și pe el îl va nimici
Iar pe acei ce-l vor urma
Milă de ei, nu Îi va fii

Și Babilonul îl va șterge
Culcuș în mlaștini îl va face
Și toți acei ce se vor pierde
El în ruine-i va preface

Și Asiria va fii zdrobită
Va fii călcată în picioare,
Caci ea, la moarte-i osândită
De Domnul cel viu, ce nu moare

În anul când Ahaz s-a stins
Iar s-a rostit o proorocie,
Poporul lui va fi cuprins
De foamete și agonie

Moabului de pustiire
Acuma, Domnul Îi vorbește
Va fii jale, va fii bocire
Poporu întreg, se tânguiește

Iarba aici, se va usca
Și vitele lor vor muri
Țipând la Domnul vor striga
Dar El, nu Îi va auzi

Și toate a Domnului ape
Pline de sânge atunci vor fii
Iar ei cu toți ar vrea sa scape
Dar Leul, îi va nimici

Din Șela miei ca să trimită
S-ajungă la cârmuitori
Cetatea fie pregătită
Să fugă de izgonitori

Ca păsările rătăcite
Fiice a Moabului vor fii
Și ele vor fii izgonite
Peste Arnon, când vor păși

Și atunci un scaun de domnie
Se va întări, prin îndurare
Se vede a lui credincioșie
Căci Domnul este bun și mare

Lasă aici să locuiască
Ca o cetate de scăpare
Cei din Moab ca să găsească
Un loc, pentru a lui salvare

Și acum alt scaun de domnie
Se va întări spre îndurare
Și a Hesbonului câmpie
Va lâncezi, în nepăsare

Butucii viei de la Sibma
Cu vițele ei, târâtoare
Nu vor ajunge din nou clipa
Să treacă dincolo de mare

Și pentru toate un plâns este
Căci roade nu se pot culege
Cad lacrimile fără veste
Praful de toate, se alege.

va urma