32. LACRIMI

LACRIMI,
senine sau tulburi,
Curate sau pline de sânge,
Amare, sărate sau dulci,
Poartă în ele o mare putere,
O ştiu de atunci
Când, în grădina sfinţită,
Isus le jertfea pe o stâncă,
În focul iubirii sublime,
Sub ochii duiosului Tată,
Când plângea El, Isus ,pentru mine...

LACRIMI,
să nu le spui la nimeni,
Să nu le ştie nimeni!
Ascultă-le în tăcere cum pică
Când singur stai în rugă
Când inima ţi-e frântă!
Dar nu uita iubite
Isus îţi ştie plânsul
Şi orice strop de lacrimi
L-atinge şi pe Dânsul.

LACRIMI,
comori din sfinte rugi,
Puteri ce stau neînvinse,
Seminţe pentru cer
Şi biruinţe ascunse...
Să ştii să plângi creştine
E har şi e-o cinstire.
Isus a plâns odată,
Şi plânge-n părtăşie.
-Iubind, să plângi copile,
Urcând spre fericire!-

LACRIMI,
stau strânse-n burdufuri în cer.
Sunt cel mai de preţ dar adus
Acelui ce-a fost chiar străpuns
Şi-a fost răstignit din iubire.
Să plângi când tu mori pentru El
Şi lacrimi să-ţi spele durerea
Revarsă-ţi în lacrimi tot focul
Din ziua încercării cumplite,
Şi cheamă -L pe Domnul! El vine
Să strângă din tine iar rodul.

LACRIMI,
nu-i greu să le verşi în durere.
Dar fă-le să aibă putere
Nu fi mânios şi neînfrânt
Când Domnul te apasă cumplit.
Ci lasă izvorul să curgă
Şi lacrimi şi lacrimi şi lacrimi
Frumos străluci-vor odată
În sfânta vieţii cunună!
ISUS VA VENI SĂ LE ŞTEARGĂ!


* Există pentru fiecare o vreme a zdrobirii,
când stai plângând pe crucea răstignirii,
când eul tău trebuie să moară;
Dar nu înceta să te rogi plângând
şi să plângi rugându-te, până la izbăvire!
Există pentru fiecare şi-o înviere spre o viaţă adevărată,
dar calea înspre ea e grea
şi-n LACRIMI e udată!*