Foc este și limba, lume a fărădelegii! Limba își are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc drumul vieții, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. (Iacov 3:6)

     În ultima vreme, aud tot mai des expresii de genul: „Să moară mama!”, „Să moară copiii mei!”, „Să moară familia mea!”, „Să moară... (alte rude de sânge)!”. În același timp, observ siderat cum „p⑱⑱a mea”, „p⑱⑱dă” și „morții tăi” sunt legate puternic în expresii devenite deja o tradiție de neclintit a limbajului obișnuit, liber, deschis, fără jenă, al tinerilor apropiați vârstei mele.
     Trăiesc într-un loc al pierzării, în care bunul-simț, educația (nu neapărat cea creștină, ci măcar aia de bază a celor 7 ani de acasă), rușinea și frica de pedeapsă au fost ucise cu bestialitate, mai ceva ca în poveștile jurnalului de la ora 17.
    Ferentari pare o versiune actualizată a Sodomei sau a Gomorei. Fiecare trăiește după cum vrea. Nu există lege, nu există restricții, nu există Dumnezeu. De fapt, există, dar nu-L cheamă Iisus Hristos. Cel care și-a dat viața pentru salvarea noastră a fost șters din mintea, faptele și, mai ales, din vorbele multora. A fost înlocuit cu... deșertăciuni (Ecclesiastul 2:1).
    Din păcate, acest cartier bucureștean e doar cireașa de pe tortul societății în care trăim. Înjurăturile, blestemele și orice altă vorbire murdară sunt privite aproape peste tot ca un semn de putere, siguranță de sine, masculinitate, deși, în realitate, toate acestea demonstrează contrariul și atrag mânia și pedeapsa lui Dumnezeu (Psalmi 11:3).
    Dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită, spune David (Psalmii 56:6), care atrage atenția că oamenii pot face extrem de mult rău celor din jur doar printr-o vorbă urâtă. Orice lucru care nu ar ieși din gura lui Hristos este demn de dispreț, gata de a fi lepădat pentru totdeauna.
    Cuvântul este unealta cu care fie ne putem construi viața, fie o putem distruge (Proverbe 10:31). Lumea în care trăim a fost făcută prin cuvânt (Ioan 1:1-3), și tot prin cuvânt se va încheia (Apocalipsa 1:16). Drept urmare, vorbele pe care le folosim sunt cele care ne aduc binele sau răul, sănătatea sau boala, pacea sau neliniștea, fericirea sau suferința, viața sau moartea. Alegerea e a fiecăruia dintre noi.
    Dacă vrei să trăiești cu adevărat și să te bucuri de viață, trebuie să ai mare grijă ce spui când deschizi gura (1 Petru 3:10), căci pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății (Matei 12:36). Iar ziua judecății poate fi orice zi din viața ta!
    Nu înjura, nu blestema, nu bârfi, nu căuta să subliniezi defectele altora, (ci calitățile lor!) nu sări la ceartă sau la bătaie și nu da nimănui niciun prilej de supărare! Dacă vei continua să trăiești cu o gură spurcată și o atitudine rebelă, vei primi plata negreșit. Cu cât pedeapsa întârzie, cu atât ea crește și va fi mai greu de îndurat (Psalmi 7:12-13)!
    Ia aminte la sfatul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nu vorbi de rău ca să nu te pângărești. Nu băga în gură bălegar; gustă din licoarea dulce a florilor, ca albina și fă mierea din ea. Căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvânt de prisos, cu atât mai mult vom răspunde de vorbele noastre urâte.”
    În puterea limbii este viața și moartea. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi, spune Domnul Dumnezeu (Deuteronomul 30:19), care așteaptă să te lași modelat după chipul Fiului Său, Cel care a fost, este și va fi modelul nostru pentru totdeauna.
    Iisus Hristos este singurul care ne poate curăța de orice păcat. Citește Biblia, mergi cât mai des în casa Lui (Biserica) și roagă-L zilnic să te ajute să te cureți de mocirla lumii.
    Alege să vorbești după Cuvântul Lui, ca să-I trăiești binecuvântările. Înjură, blesteamă, jignește și lovește în continuare sufletele altora (Matei 25:40) și vei trăi blestemele pregătite celor care-L răstignesc neîncetat (Evrei 10:29)!