1. " Îngrijorarea este absolut neroditoare. Ai reuşit vreodata să adaugi vreun centimetru acolo unde ai dorit sau să înlături un centimetru de unde nu ţi l-ai dorit, numai prin faptul că te-ai frământat? Dacă nu poţi realiza acest lucru prin îngrijorare, atunci ce poţi realiza?

2. Îngrijorarea este mai mult decât neroditoare; ea este neascultare. Observă următoarele porunci:

                   Nu te îngrijora.

                   Nu te teme.

                   Să nu vi se tulbure inima.

                   Nu te înspăimânta.

                   Îndrăzniţi.

3. Îngrijorarea înseamnă să iei ceea ce nu îţi este dat - de exemplu, ziua de mâine. Nu trebuie să ne îngrijorăm noi de ziua de mâine. Ne este permis să facem planuri pentru ziua de mâine, dar nu ne este permis să ne îngrijorăm pentru ea. Problemele zilei de astăzi sunt o povară suficientă. Isus ştia exact despre ce vorbeşte când spunea asta.

4. Îngrijorarea înseamnă să refuzi ce îţi este dat. Grija zilei de astăzi, nu a celei de mâine, este responsabilitatea care ne-a fost dată nouă, distribuită în înţelepciunea lui Dumnezeu. Deseori neglijăm ce ni s-a încredinţat pentru moment, pentru că cuntem preocupaţi de ceva ce nu este treaba noastră deocamdată. Ce uşor ajungem să acordăm numai jumătate din atenţia noastră cuiva care are nevoie de noi - prieten, sot sau copil - pentru că cealaltă jumătate este absorbită de îngrijorarea pentru viitorul nostru.

5. Îngrijorarea este antiteza încrederii. Pur şi simplu nu le poţi face pe amândouă. Ele se exclud reciproc.

6. Îngrijorarea este o risipă de timp.(precum şi de energie)