Rostul vietii
Merita viata traita sau nu? Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesara definirea notiunii de „viata”. Viata...sa fie ea totatilatea fenomenelor biologice, chimice si fizice care stau la baza functionarii organismelor? Daca da, este posibil sa fi aparut din senin fara sa aiba un rost? Sa fie singurul lucru pe care il detin cu adevarat? Daca da, de ce nu se intampla intotdeuna ce vreau eu sa se intample in ea. „Este viata mea, fac ce vreau eu cu ea!” Serios? Sa fie viata un razboi intre mine si lume? Daca da, cum pot sa dau decretul de pace? Viata este mai mult decat suflarea din venele noastre, este mai mult decat satisfacerea unor nevoi si placeri. Viata inseamna mai mult decat dobandirea unei pozitii sociale bune si a unui bun renume intre semeni.
Lucrul pe care il au toti oamenii in comun este un mic madular numit inima. Ea este motorasul ce tine acest trup in viata si este indispensabil lui. Omul nu-si poate controla propria inima deci, nu-si poate controla nici viata care curge in el. Pentru multi, sinuciderea este solutia permanenta a unei probleme trecatoare. Ei au imbratisat ideea ca viata nu merita traita, in spatele acestei hotarari fiind suferinta, disperarea, lipsa de afectiune, esecul.
Cu alte cuvinte, viata merita traita doar daca in ea se gaseste fericire si implinire. Atunci survine alta intrebare. Ce este fericirea si ce poate sa aduca fericirea? In „Critica raţiunii practice”, filosoful Immanuel Kant defineste fericirea astfel: „fericirea este starea unei fiinţe raţionale în lume, căreia, în întregul existenţei ei, totul îi merge după dorinţă şi voinţă, şi se bazează deci pe acordul naturii cu întregul ei scop, precum şi cu principiul esenţial de determinare al voinţei ei.” Din spusele lui Kant reiese faptul ca in viata sa, omul are ca ţel, scop, motivatie, aceasta stare de multumire in cadrul careia toate nevoile sunt satisfacute cat mai repede cu putinta.
In univers, toate lucrurile insufletite sau neinsufletite au un scop bun si bine definit. In natura, fiecare animal are un rol in buna functionare a acesteia. De ce nu ar avea si viata omului unul? In opinia mea, viata nu merita traita, pentru lucruri efemere care te dezamagesc mai devreme sau mai tarziu.
Privind in jur, vad o groaza de inventii si minunatii de dragul carora oamenii sunt dispusi sa faca orice. Prin astfel de atitudini, oamenii isi arata dragostea fata de lume, traind astfel pentru lucrurile pe care lumea le are de oferit. Niciun obiect nu este vesnic, se consuma in timp si pana la urma piere. Unii oameni nici nu-si pun intrebarea vreodata „Eu pentru ce traiesc?” Ei vietuiesc de pe-o zi pe alta vazandu-si de treaba lor atat de obisnuti cu viata pe care o duc, traind clipa. Ei respira pentru momente care nu o sa se mai intoarca niciodata, pentru lucruri supuse descompunerii. Unii si-au gasit sensul vietii in stiinta si in arta. Stiinta este in continua dezvotare, ce-a a fost odata nou si inovator a devenit invechit si reactualizat; pe masura ce timpul trece artistii sunt si ei uitati de lume. Altii isi refugiaza nevoia de a cunoaste sensul vietii in filosofie, gandind la omenire si la scopul ei, punandu-si tot felul de intrebari existentiale, la care raspunsul nu este niciodata sigur. Martin Luther King Jr. a spus „Daca nu ai in viata un motiv pentru care ti-ai da viata inseamna ca nu traiesti.” Singurii care si-au dat viata pentru un motiv sunt crestinii. Ei sunt tari si increzatori in Dumnezeu, ei traiesc pentru Dumnezeu deaorece cred in Cuvantul Sau, Biblia, care le spune ca Dumnezeu ii iubeste si nu vrea sa-i piarda.
Ca sa aflii scopul unui lucru , nu poti intreba acel lucru care ii este scopul . De exemplu nu poti intreba o masina de ce este masina. Insa daca intrebi constructorul, iti va spune . Cam asa cred ca stau lucrurile si intre noi si Dumnezeu . Uneori oamenii nu stiu scopul vietii lor, insa Dumnezeu sigur il stie. Pentru ca, atunci cand creatorul unui lucru se bucura de creatia sa, atunci creatia sa capata un sens. Ce rost ar avea masina daca omul,care a creat-o, nu ar conduce-o? Ea nu poate sa mearga singura daca cineva nu ii pune motorul in functiune.
Eu m-am intors la Dumnezeu, adica am crezut ca Biblia este adevarata si am acceptat jertfa Domnului Isus Cristos acum un an. Inainte singurul lucru care ma preocupa era asa-zisa viata care nu avea niciun sens. Ma intrebam adeasea, eu ce as putea sa fac in viata asta si vedeam ca nu am nicio idee de ce traiesc, pentru cine traiesc si de aceea nu de putine ori aveam ganduri sinucigase pentru ca ce nu are un rost este aruncat la gunoi. Acum, eu mi-am gasit un scop, acela de a trai pentru Creatorul si Salvatorul meu. Si funt fericita, stiu ca orice ar fi, orice s-ar intampla El este cu mine. Pentru El merita sa traieti viata.
Si pana la urma, merita traita viata sau nu? Viata mea merita traita, nu regret nicio clipa alegerea facuta. Dar viata ta? Merita traita?