Când am venit Doamne la Tine!

Când am venit Doamne la Tine
Pe-acest pământ eram străin
Iar sufletu-mi, de lacrimi plin
Îmi produceau amari suspine,
Ce-n abundenţă m-apăsau
Şi desnădejdi îmi conturau,
Şi golul minţii, creştea-n mine!

Dar Tu Doamne, a Ta putere
Asupra mea Ţi-ai revărsat-o,
Prin dragostea ce-ai arătat-o
Şi-n harul şi sfânta-Ţi vrere,
Cuvântul mi-ai descoperit
Că drumul meu L-ai pregătit,
Mergând la Golgota-n tăcere!

Când am venit Doamne la Tine
Pe-acest pământ străin eram
Şi-un viitor cum îmi doream
Sta-n lacrimi multe şi suspine
Iar neputinţele-mi spuneau,
Că speranţele-mi se năruiau
Făr'un suport, de-a le susţine!

Dar Tu Doamne, a Ta putere
Ţi-ai revărsat-o peste mine
Atunci când am venit la Tine
Prin lacrimi multe şi durere,
Şi mi-ai dat sfânta asigurare
A grijei scumpe-ocrotitoare
Prin Dragostea, în mângâiere!

Flavius Laurian Duverna
25 august 2012