Solitar, călător spre tărâmuri promise,
Dor arzând, căutări, speranţe şi vise,
Întrebări în balans, un cuprins necuprins,
Aşteptări în suspans, ideal neatins,

Un zbor frânt, încercări, un zvâcnet de-aripă. . .
Ce sunt eu, de ce tac? ”Întoarce-te clipă! ”
Mai încerc, mă avânt, privesc către soare,
Îmi doresc ca să scap din a vieţii strânsoare,

Adieri şi splendori, curcubee vibrând,
O harpă celestă, acorduri şi cânt,
Armonii ce mă fac mai mult să-mi doresc,
Ca să lupt, ca să sper. . . Tot ce-mi dai eu primesc,

Nu-nţeleg, nu pricep, dar mă-ncred în Cuvânt,
Tu cunoşti viaţa mea, ce am fost şi ce sunt,
De mă-nalţ, de cobor, Doamne, Tu eşti prezent,
Mă ajuţi, mă susţii. . . În suspinu-mi ardent,

Tu găseşti dorul meu, regrete, căinţă,
Dorinţa de-a fi precum Tine-o fiinţă,
Îmbrăcată-n har sfânt, fără pată, păcat,
Fii slăvit, fii-nălţat, Domnul meu, Împărat,

Să m-ajuţi ca să fiu, o lumină mereu,
Să-nţeleg şi să spun, ce eşti Tu, ce sunt eu,
Absolut, Perfecţiune, Început şi Sfârşit,
Eu, fărâmă de lut, doar un bulgăr finit,

Înţeleg! Şi pricep! Şi mă-ncred în Cuvânt!
Tu cunoşti viaţa mea, ce am fost şi ce sunt,
De mă-nalţ, de cobor, Doamne, Tu eşti cu mine,
Zborul meu către cer, e posibil, prin Tine!

27/08/2012, Deva- Lucica Boltasu