Autorul și iubitorul de frumos Creatorul frumuseții este Dumnezeu. El a creat universul ce ne fascinează și toată frumusețea pământului ce astăzi ne înconjoară, dar a mai creat și o altă dimensiune a frumuseții, cea spirituală, pe care o găsim în Cartea Cărților și în viața acelor oameni ce trăiesc învățăturile acestei cărți. Despre frumusețea înfățișării lui Dumnezeu ni se spune puțin în Biblie, ne este prezentat ca o ființă maiestoasă plină de slavă ce stă pe tronul universului. Dar despre sublimul său caracter revelat prin Iisus Hristos este scris foarte mult, frumusețea și profunzimea iubirii divine pentru om este ceea ce mă lasă mut de uimire atunci când citesc Biblia. Cred că Iisus s-a întrupat pentru a răspunde la întrebarea: Cum este Dumnezeu, sau cât de frumos este caracterul Său?

Scriitorul rus Dostoievski a făcut o afirmație la care eu personal am meditat mult, el a spus: , , Frumusețea va salva lumea” iar mai târziu am înțeles că se referea la frumusețea caracterului lui Hristos. Când ne gândim la frumusețea lui Hristos, cred că ne dăm cu toții seama că este vorba despre ceva nobil, un ideal atât de înalt și totuși atât de accesibil omului, la spiritul Său de sacrificiu demonstrat la Golgota, la pulsul inimii Sale ce suspină pentru om. Caracterul Său în care se împletesc atât de armonios dreptatea și dragostea. Atunci când El a trăit pe pământ și-a desfășurat o parte din viața Sa în lumea celor de jos, unde a întâlnit oameni apăsați de păcate și de poverile vieții ce-și pierduseră bucuria de a mai trăi. Însă atunci când au contemplat frumusețea Sa divină viața lor a devenit altfel, nu au mai simțit că uneori nici nu mai face să lupți, să speri, să trăiești, au înțeles că trebuie să rabzi până la capăt conlucrând cu Divinitatea pentru a fi înnobilați de frumusețe.

Iisus din Nazaret ca om a avut o înfățișare plăcută, însă ceea ce a revoluționat lumea, a fost caracterul Său. Au fost influențați atâția oameni care s-au decis să facă din această frumusețe a Lui esența vieții lor. Astăzi cu toții ne întâlnim pe străzile vieții în modul rânduit de providență cu iubirea agape, iar modul în care ne deschidem în fața acestei iubiri va determina daca vom deveni niște oameni frumoși din punct de vedere interior. Respingerea acestei iubiri are ca rod întodeauna diformitate morală. Cine devine un primitor al acestei frumuseți divine va fi un om plin de noblețe și finețe de caracter, iar un astfel de om se va uni într-o zi cu atâtea ființe nobile din întregul univers, începând eternitatea. Dacă vom trăi animați de acest ideal, lumea și viața vor deveni altfel, vor exista mai multe oaze de fericire, iar oamenii vor înceta să-și mai facă rău unul altuia, totul se poate schimba, cel puțin în sfera unde fiecare ne desfășurăm viața. Despre Fiul omului ni se relatează în cartea Psalmilor 45; 2: , , Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.”

Prima carte a Bibliei, Geneza a fost scrisă de Moise. Un om ce a contemplat atât de mult iubirea lui Dumnezeu și mai ales persoana maiestoasă a lui Hristos. Puterea Sa creatoare ce a creat absolut tot, cerul, soarele, luna, stelele, pământul cu toate frumusețile naturii, magnifica grădină Eden, perechea sfântă acoperită de veșminte de slavă, contemplând totul nu putem să nu spunem ce frumos, ce mareț. Dar dincolo de aceste lucruri, în Biblie există altceva care fascinează. Pe paginile acestei cărți apar tablouri ale unor dialoguri între Dumnezeu și omul păcătos, modul cum El tratează ființa umană impresionează. Iubirea Sa ce se descoperă de la primul verset al Bibliei până la ultimul, citind această carte rămân uimit de astfel de grandioase descoperiri ale maiestății divine. Îmi dau seama că în aceste pagini, e un tezaur, o frumusețe spirituală purificatoare. Meditând la toate aceste lucruri mă simt finit în fața infinitului, înțeleg mai bine cuvintele lui David din Psalmul: 139:

, , Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în mod ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!”

Odată am avut o discuție cu un prieten pe această temă, el îmi spunea: , , Citind Evangheliile descoperim acțiunea iubirii, frumusețea gândurilor ce se găsesc în cuvintele Scripturii: , , Dumnezeu este dragoste” fără această frumusețe absolut toți ne-am scufunda în ticăloșie omenească sau chiar demonică. N-ar mai exista nici un standard al neprihănirii pe pământ. Eu însă vreau să spun că sunt fascinat de frumusețea spirituală ce se află în Hristos, fără El viața pentru mine nu mai are sens, pur și simplu mă prăbușesc în materialism, sau într-o viață condusă de firea pământească. Cred că umilința, jertfa și proslăvirea lui Hristos ne descoperă modul cum ne iubește Dumnezeu. De asemenea învățăturile Sale depășesc tot ce a putut scrie sau exprima omul vreodată. Tot ce este frumos și nobil, este inspirat din Cartea Cărților. Sunt impresionat de această carte, dacă astăzi citesc un verset și mi se descoperă un lucru, mâine voi citi același verset și voi descoperi o nouă frumusețe spirituală în același verset. Ce nivel înalt a ceea ce înseamnă pur și frumos, nu există nici o altă carte ce poate să stea alături de marele manual al înțelepciunii divine. Prin prisma acestei cărți înțeleg că nu suntem singuri în univers îL avem pe Tatăl Ceresc, apoi pe Hristos care este fratele neamului omenesc, prin intermediul naturii sale umane și de asemenea Mântuitorul nostru al tuturor, prin ceea ce a realizat la cruce. Și mai mult avem un minunat Mângâietor adică, Duhul Sfânt care ne atinge atât de delicat inimile, având capacitatea de a transforma și cel mai diform caracter. Divinitatea dorește să se implice în viețile noastre, în tot greul care ne zdrobește. Atunci de ce avem atâta teamă, atâta stres, și compromis cu răul? Pe când ar fi mult mai ușor să ne încredem în Hristos, și să ne deschidem inimile pentru ca puterea Sa vindecătoare să restaureze ființele noastre.”

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Evanghelia după Ioan 3:16)