Ajunse la Cherit în vale,
Proorocul după sfânt cuvânt.
Acolo el primea mâncare,
Trimisă de Acel ce-I Sfânt!

Apă avea din pârâiaş,
Care curgea încet la vale.
Altfel locul era pustiu, golaş,
Seceta, usca-se totu-n cale.

La cuvântul Domnului venise
Să locuiască la Cherit,
Iar Dumnezeu, precum vorbise,
Prin corbi acolo l-a hrănit.

Şi până a secat pârâul
Ilie acolo a vieţuit,
Cuvântul sfânt îi fu-se brâul,
Prin care El a biruit!

Când este secetă şi lipsă,
De bani, de haine sau mâncare,
De crezi că este o pedeapsă,
Să nu slăbeşti în încercare!

Te-ncrede-n Dumnezeul care,
Veghează în orişice vreme,
El poate să îţi dea mâncare,
Te roagă Lui şi nu te teme!

El are corbi şi azi creştine,
Care ascultă Glasul Sfânt,
Şi nu îi lasă de ruşine
Pe cei ce cred al Său Cuvânt.

Amin
Zalau 21 august 2012