O, furios e al lumii val
Ce izbește-n corabia mea...
Sunt departe de-orice mal
Și furtuna-i tot mai grea...

Vai, lumea urlă furioasă
Vrând credința-mi îneca
Și nădejdea-mi luminoasă
Încearcă a-mi întuneca..

O, dar în mijlocul furtunii
Domnul meu vine ca-n vis,
Călcând pe valurile lumii
Și-mi face barca un paradis.

Da! El oprește-orice furtună
Liniștind vântul și marea...
Da! El mă scoate la lumină,
Pe veci mi-asigură salvarea!

Când prin furtunile vieții
Mai vâslesc prin întuneric,
Privesc spre zorii dimineții
Când vine Cel Atotputernic,

Că și-n mijlocu întunecimii
Plin de har și de lumină,
Poruncind mării, furtunii,
Hristos Domnul E la cârmă.

O, și toată faima celui rău
Cu toate cursele-i demente,
Când aud Cuvântul Său
Încremenesc toate ca moarte!

O, suferinți, boli și dureri...
La Cuvântul Său se-opresc,
Se-opresc orice amenințări
Căci toți vrăjmașii amuțesc!

O, din noapte și din furtună
Domnul Sfânt și Preaiubit
Ne-a scos la pace și lumină,
La Limanul sfânt și mult dorit!

Zaragoza 11/07/2012/
de Ioan Hapca (Ionică)