Doamne, ai milă de mine!


Un hău adânc e acum în mintea mea
Și încercarea, aprig mă cuprinde,
Necazul vine, liniștea îmi ia
Scânteia fricii-n suflet, mi se aprinde

Durerea, teama, toate sunt prezente
Neliniștea, e prima care vine
Voința să-mi capteze, sunt atente
Nesiguranța-n viața mea, revine...

Și unde să mă duc, mărite Tată
Cine- ar putea să îmi dea ajutor?
Nu voi găsi la nimeni, niciodată,
Căci nimeni, nu cunoaște al meu viitor.

Am mai trăit cândva nenorocirea
Tot Tu, ai fost Acel ce m-a scăpat
Teama, durerea, mi-au distrus iubirea
Plângând, să mă ajuți, eu Te-am chemat.

Tu ai răspuns atunci când Te-am strigat
Chiar dacă strigătul timid a fost,
Am șovăit și nu am mai sperat
Credeam că strig aiurea, fără rost...

Cândva, noi doi, am fost uniți, legați,
Eu, Te slujeam cu teamă și iubire,
Din vina mea am fost îndepărtați...
De ale Tale legi, eu, nu mai aveam știre.

Făceam așa cum mintea mea dorea,
Puternic mă vedeam, isteț, deștept,
Credeam că eu pot totul rezolva.
M-am înșelat și n-am fost înțelept.

Acuma știu, am fost nesocotit
N-am înțeles așa cum trebuia,
Iar Jertfa Ta, destul n-am prețuit
N-am înțeles, Tu mi-ai dat viața Ta.

Prin încercări acuma sunt trecut
Și am nevoie de îndurarea Ta,
De al Tău glas acuma eu ascult
Cuvântul Tău, Îl știu și-L voi urma.

Simt, o să depășesc necazul meu
N-o sa mă lași, Tu vei sta lângă mine.
Îngenunchez, cu mine fii mereu
Ajută-mă s-ajung la mal cu bine,

Și preamărit să fie al Tău Nume
Tu veșnic ai răspuns chemării mele
Eu, tuturor cu gura mea pot spune:
Ai fost cu mine în momente grele,

Numai la Tine am găsit iubirea,
Curaj mi-ai dat și mult m-ai susținut,
Prin crezul meu în Tine, fericirea
Eu am trăit-o, când Te-am cunoscut.

Amin

Câmpia Turzii, 1 septembrie 2012