IONA
Autor: Sav Simona
Album: volumul 4
Categorie: Zidire spirituala
O pildă cu mare tîlc,
Dezbătută în Scriptură -
Despre Iona mult s-a zis,
Să avem învăţătură.
El era prooroc evreu
Şi cuvîntul îi vesteşte:
"Scoală, du mesajul meu,
La Ninive, azi vorbeşte!"
Dar Iona fugi la Tars -
Gîndi el, - cît mai departe
De faţa lui Dumnezeu
Milă nu cumva să-arate.
Şi cu banii lui plăti
Preţul la călătorie
Dar furtuna greu izbi
Ca şi o mare urgie.
El dormi pe gînduri dus
Nici nu-i pasă de pieire,
Căci fugea de Dumnezeu
O! vai, ce nenorocire!
Unde crezi că ai putea
Ca să fugi de sfînta-I faţă?
Nicăieri nu vei putea,
El e tot ce e viaţă!
Şi cirmaciul cînd s-a dus
Să-l scoale cu disperare,
Îi zise: "Tu stai ascuns,
Ce dumnezeu ai tu oare??
Cine eşti, de unde vii?
Spune-ne, ce meserie
ai, şi unde vei fugi,
Căci ne rupe grea urgie!
Şi la sorţ îndată-au tras
Să vadă cine-i de vină.
Sorţu-adevaru-a scos
Căci Iona, nu face bine.
Atunci Iona le-a zis: "Bine,
Aruncaţi-mă pe mine,
Furtuna s-o potoli
Valul se va liniştii!"
Şi aşa-au făcut îndată
Şi cu frică-au constatat,
Iona era vinovat
Căci vîntul n-a mai suflat.
Dragii mei, şi-n vremea asta
Sunt atîţia "Iona", iar
Care fug pe alte căi
Şi cheltuiesc în zadar.
Deseori zic cu trufie:
"Nu ne pasă ce-o să fie!"
Şi se-ascund-n a lor păcate,
În rele şi-amare fapte.
Nu se tem căci vine-o zi
Cînd valul s-o înteţi
Şi nu mai este vreun paşte
Să-l salveze fără veste.
Rîd şi zic des, cu trufie:
"Nu ne pasă c-o vecie
Ne vom chinui mereu
Departe de Dumnezeu!"
Ce durere, ce amar,
Alergat-au in zadar
Chiar de-au mai făcut şi bine
Răul pus-a stăpînire.
Nu lua cu ironie
Cînd auzi sfînta solie
Chiar la omul cel mai rău,
Du frate, mesajul Său!
Spune ce-ai primit de sus
Azi cu pace şi iubire,
Nu fugi că-n lume-s,
Lucruri ce El nu le ştie.
Într-o zi te vei întîlni
Cu Acel din veşnicii
Şi-orice vorbă, orice faptă,
Vor veni la judecată.
Nu cîntări cu mînie
Mila Celui din vecie
El vrea orice păcătos,
Să se-ntoarcă la Hristos.
Azi, compătimeşte frate
Şi fugi în grabă de păcate
Nu fugi de Dumnezeu,
Căci e Salvatorul tău!
Iată, că aspectul dat,
Mintea ne-a mai luminat
Să nu mai fugim mereu,
Departe de Dumnezeu.
Iona! azi, de Îl auzi,
Luptă - glasul a-mplini!
Vine-o zi cînd în zadar,
Mai suspini tu după har.
Amin
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/96973/iona