Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Psalmul 50.15
Într-o luni dimineaţa, copiii au fost rugaţi să spună ce au reţinut de la şcoala duminicală. Micuţul Augustin nu-şi amintea nimic, doar versetul: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“ – „Ai reţinut cam puţin“, spuse învăţătorul, dar tocmai acest verset a devenit mai târziu o binecuvântare pentru Augustin.
Augustin devenise un bărbat, se căsătorise şi lucra într-un oraş mare, dar munca sa era atât de slab plătită, încât salariul său nu prea ajungea pentru trai. Într-o seară, când Augustin veni acasă şi nu găsi nimic de mâncare, iar soţia sa plângea din această cauză, îşi aminti deodată de versetul de mai sus. Dar amintirea Dumnezeului atotputernic îl făcu conştient şi de faptul că el era un mare păcătos, care nu întrebase niciodată de Dumnezeu, şi de aceea nu îndrăzni să-L cheme în necazul său. A doua zi seara, când veni abătut şi fără speranţă acasă, găsi masa pusă, iar soţia îi povesti cu bucurie cum câştigase ceva bani făcând o muncă de ocazie. Înainte să strige la Dumnezeu, El răspunsese! „Ce îndurător este Dumnezeu“, gândi el, „încât m-a ajutat pe mine păcătosul să ies din necaz!“ Curând, a auzit vestea bună despre Isus Hristos, Mântuitorul, prin care a fost mântuit şi a devenit un copil al lui Dumnezeu.