Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!“
Hagai 1.5

   Jim era un infractor care a evadat dintr-o închisoare australiană. În orice clipă, poliţia putea fi pe urmele lui. Se grăbea să găsească o maşină şi să fugă departe de locul închisorii. Deodată opri în dreptul său o maşină. Un bărbat i-a deschis cu amabilitate uşa. Jim îşi pipăi pistolul; era la locul lui. Şoferul luă Biblia ce se afla pe scaunul din faţă şi o puse cu grijă pe bancheta din spate. Această carte îi răscoli amintirile lui Jim. Îşi aduse aminte de mama sa care se rugase aşa de mult pentru el. Jim îşi pipăi din nou pistolul şi îşi zise în sinea sa: „Să omor oare pe acest bărbat sincer şi amabil?“

   Gândul la mama lui nu l-a lăsat să-şi pună în aplicare planul său odios. L-a rugat pe şofer să oprească. Faţa acestuia era tot aşa de senină ca a mamei sale. „Toţi aceşti credincioşi care citesc Biblia au ceva senin pe faţa lor ca şi mama mea“, gândi tânărul. Jim se hotărî să se întoarcă la închisoare. Îşi merita pedeapsa.

   După câţiva ani, cei doi bărbaţi se întâlniră din nou. Acum Jim putea să-i vorbească binefăcătorului său despre pocăinţa sa. A mulţumit şoferului pentru mărturia sa de om credincios, de Biblia care i-a arătat calea vieţii prin credinţa în Mântuitorul.