Unde oare ne pierdem din credinţă?
Şi unde oare noi ne rătăcim?
Suntem creştini şi-avem mare dorinţă
Ca lucruri mari, noi să înfăptuim.

Avem credinţă în Domnul Dumnezeu
Şi ştim că-n carul Său ne va purta;
Adăpost El ne va da în turnul Său
Credinţa noastră, cine-o va zdruncina?

Cine, ar putea ca să ne tulbure
Când noi suntem de Domnul întăriţi?
Cine, identitatea-o să ne fure
Când noi suntem în Carte iscăliţi?

Şi-am înţeles acuma foarte bine:
Doar vântu-nşelăciunii o poate spulbera;
Doar vântu-nşelător de lângă mine
Credinţa mea o poate zdruncina.

Toate acestea se-ntâmplă căci sunt slab
Şi în credinţă nu sunt maturizat;
Domnul braţele şi le deschide larg
Iar eu, mă văd murdar, plin de păcat.

Şi iarăşi mă-ntreb; mă-ntreb mereu, mereu;
Unde oare ne pierdem din credinţă?
Unde greşim, o, Doamne Dumnezeu?
Oare suntem lipsiţi de chibzuinţă?

N-avem putere, n-avem discernământ?
Suntem atât de slabi, neputincioşi?
Dar, noi am făcut cu Domnul legământ;
Cu El, suntem în toate glorioşi!

Doamne! Îndurarea-Ţi fie peste noi
Peste calea şi viaţa noastră-ntreagă
Şi dă-ne, înţelepciune în nevoi
Călăuzire în lumea asta largă.

Pe veci, credinţa noastră fie tare
Iar vântu-nşelăciunii spulberat
Învăţăturile-Ţi ne fie nouă clare
Iar noi, să nu ne pierdem niciodat'!

A.N
7.09.2012 Firenze