Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.
Eclesiastul 7.2
Era într-o duminică. După ce îşi termină lucrarea de vestire a evangheliei, la misionarul Hudson Taylor veni un om şi îi ceru să meargă să se roage pentru soţia lui, care era pe moarte. Pe drum, după accentul omului, misionarul îşi dădu seama că era un irlandez şi îl întrebă de ce nu trimisese după preot. Oftând, omul îi răspunse că a fost să-l cheme, dar preotul spusese că vine numai dacă îi plăteşte înainte. Omul fiind sărac, cu soţia pe moarte, îi spuse preotului că nu are bani nici să cumpere pâine la copilaşi, iar acesta, fără bani, n-a vrut să vină.
Ajunşi la casa omului, Hudson a fost uimit de starea de sărăcie în care se aflau. Ochii copilaşilor erau băgaţi în orbite din cauza lipsei de alimentaţie; bolnava se zbătea în chinuri. El se apropie de patul ei, îi vorbi puţin, apoi se rugă pentru ea. Se gândi imediat că ar trebui să-i ajute, dar în buzunar nu avea decât o jumătate de coroană, care era pentru masa lui din seara aceea. Ce era de făcut într-o asemenea situaţie jalnică pentru familie, dar nu prea îmbucurătoare nici pentru Hudson Taylor?
Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.
Eclesiastul 7.8
Un gând liniştit îi spunea lui Hudson că probabil va mai găsi acasă ceva de mâncare pentru el. Dar ispititorul îi şoptea că nu are nimic de mâncare pentru a doua zi. Dacă nu ar fi fost o monedă, ci un mărunţiş, ar fi putut să dea câţiva bănuţi, dar aşa nu putea. Hudson căută să-i mângâie spunându-le că este în cer un Tată care îi poate ajuta, deci să se încreadă în El. Dar conştiinţa începu să-l mustre: „Făţarnicule, spui la nişte nenorociţi să se încreadă în Dumnezeu, dar tu însuţi nu eşti gata să te încrezi în El, ci te bizui pe jumătatea ta de coroană.“
În sufletul lui Hudson se dădea o mare luptă. La sfârşit, omul îi zise: „Pentru Numele lui Dumnezeu, nu ne poţi ajuta cu ceva?“ Lui Hudson îi veniră imediat în minte cuvintele: „Celui ce-ţi cere, dă-i!“ Scoase moneda şi o puse în mâna omului necăjit. Într-o clipă, inima i-a fost copleşită de bucurie. Cu acea monedă, viaţa femeii a fost salvată. Dimineaţa, când Hudson Taylor trebuia să-şi ia micul dejun, poştaşul veni cu un mandat cu bani de la un necunoscut. Iată cum poartă Dumnezeu de grijă celor ce se încred în El! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra“ (Psalmul 37.5).