În Tine eu mi-am pus nădejdea
Şi Tu spre mine Te-ai aplecat
M-ai scos din cea mai grea pieire,
Şi din mocirlă, şi din păcat.

Mi-ai pus pe buze o cîntare
Pe care nici n-am mai cîntat
Căci vreau să-Ţi dau pe veci mărire,
Căci Tu m-ai binecuvîntat.

Lucrarea Ta-au văzut-o şi alţii
Şi toţi cu mine au cîntat
De bucuria mea, şi fraţii
Numele Tău, au înălţat.

O, Doamne, cîtă fericire
Prin harul Tău am căpătat
Se merită să-Ţi dau mărire
Căci mîna Ta m-a ridicat.

O, Doamne, cît de mari şi multe
Sunt tot ce face dreapta Ta
Lucrările Tale de slavă,
Minunile din casa Ta,

Aş vrea să le vestesc întruna
Să spun la alţii despre El
Căci indurarea Lui e mare
El ne trasează-n har îndemnul

Lăsaţi şi astazi să lucreze,
Căci mare-I bunătatea Sa
O! nu-s cuvinte-aici sub soare
Ca slava Lui a cuprindea.

Tu nu doreşti Isuse, jertfe
Nici daruri de mîncări s-aduc
Dar semnul ce l-ai pus pecete,
Îmi dă putere să ascult.

O! cîte taine nepătrunse,
S-au scris cînd Tu, Isuse-ai zis:
"O! Tată, Eu mă duc, Părinte,
Căci despre Mine mult S-a scris

Vreau să vestesc din îndurarea
Ce s-a deschis în Ghetismani
Să dau la mulţi eliberarea,
Şi apărare la orfani"

Vreau să aduc în inimi pacea,
Şi Tu din cer ne-ai şi trasat
De aceea vreau ca veşnic Doamne,
Tu, să fii binecuvîntat!

Nu voi tăcea, ci a mea gură
Lucrarea Ta va proslăvi
Deşi sunt doar un strop de zgură,
Tu ştii mereu a investi.

Mă înconjoară multe rele,
Poveri parcă mă ţin legat
Dar am un sfat şi-o-nvăţătură
Ce le-ai lăsat Tu de urmat

O! vino, Doamne, cît mai iute
Şi scrie izbăvirea Ta
Ajută-mi Tu să urc pe munte,
Să văd Doamne din slava Ta.

Să vadă cei fără credinţă
Caci Tu eşti Dumnezeul nost-
Şi să-nţeleagă fiecare
Căci Tu trasezi din ceruri rost.

Eu nu am mare avuţie
Dar cred Isus căci dreapta Ta,
Va fi mereu ca o solie,
Să pot şi eu înainta.

Nu am putere, dar cu lacrimi
Mă rog, cer ajutorul Tău
Şi vreau să-Ţi cer o, Doamne, graţii
La toţi acei din jurul meu.

Căci Tu eşti izbăvirea vieţii,
Cuvîntul Tău e adevăr
Şi-atunci, în zorii dimineţii,
Şi noi vom fi cu Tin- pe nor
AMIN