El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Tit 2.14
La începutul secolului al XX-lea, o doamnă din înalta societate românească, prinţesa Rallu Calimachi, se afla în Elveţia cu soţul ei Cantacuzino Pascaru, care era preşedintele Camerei Conservatoare a României. Frecventând cercuri creştine de la Geneva, prinţesa a ajuns la o cunoaştere personală a Mântuitorului şi la o înţelegere a valorii pe care o are Biblia în viaţa unei naţiuni. Prinţesa tocmai primise o moştenire substanţială de la mama ei, pe care a decis să o cheltuiască pentru tipărirea Bibliei în limba română.
Întorcându-se la Bucureşti a intrat în discuţii cu câţiva prelaţi pentru realizarea proiectului. Unul dintre aceştia i-a explicat că traducerile Bibliei în limba română sunt toate prea fidele limbii slavone şi deci nu merita să fie retipărite. Ceea ce ar trebui făcut ar fi o nouă traducere, direct din limba ebraică şi greacă, într-o limbă populară românească. Prinţesa a pornit atunci în căutarea unui tânăr traducător şi l-a găsit în persoana lui Dumitru Cornilescu.
Nu putem face toţi ce a făcut prinţesa, dar fiecare poate fi util după ce mai întâi a devenit un răscumpărat al Mântuitorului.