Cu ochi greoi priveam spre ceruri

Cu ochi greoi priveam spre ceruri
Și-L căutam pe Dumnezeu
Dar sufletu-mi printre suspinuri
Zicea că nu caut bine eu.

Cu ochii-n zbucium, prin văzduhuri
Am căutat pacea mereu
Dar lupta-mi frământa-n zăduhuri
Adâncul sufletului meu.

Cu mintea plină de "de ce?"-uri
Contracaram parcă credința
Și respingeam orice-adevăruri
Ce-mi răscoleau ades ființa...

Am renunțat la orice gânduri,
Ambiții, zbateri, cunoștință...
Mi-am coborât sufletu-n rânduri
De înălțătoare conștiință

Și-am renăscut printr-o credință
Ce-a spulberat orice "de ce?"-uri...
Că-am dobândit prin pocăință
A păcii sfinte apogeuri.

Îmi zugrăvesc de-acum tertipul
Ca unul ferm convins ce știu,
Căci port adânc în mine Chipul
Lui Dumnezeu Cel veșnic viu.

20/09/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)