Nu lăsa timpul să-aştearnă,
Peste amintiri, uitarea,
Fă Tu, Doamne, ochii minţii,
Ca să vadă numai zarea.

Depărtări de foc să fie,
Mai aproape ca oricând,
Mantie să-mi fac din stele,
Să Te port mereu în gând.

Treptele de har, lumină,
Să îmi fie-n orice vreme,
Ca să urc pe cărăruia
Către cer, fără dileme.

Să nu mă-ndoiesc o clipă,
Că tot ce ai spus, se face,
Doar poruncă să dai Doamne
Şi furtuna, vântul, tace.

Mulţumesc o, Doamne sfinte,
Pentru privilegiul mare,
De-a mă invita la masă,
Oh, ce binecuvântare!

Toţi acei pierduţi în lume,
Rătăciţi, fără-adăpost,
Doamne, le-ai deschis cărarea
Şi le-ai dat un sens, un rost.

Asta-am fost şi eu Preasfinte,
Nu demult, dar pot să zic,
Cu cât văd a Ta grandoare,
Cu-atât eu mă văd mai mic.

Dintr-un rob al firii, astăzi,
Prin mila lui Dumnezeu,
Curăţit sunt de păcate,
Căci Isus, e Domnul meu!

22/09/12, Barcelona- Lucica Boltasu