În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.
Faptele Apostolilor 4.12

Un creştin avea obiceiul să vorbească despre Evanghelie ori de câte ori i se oferea prilejul. Într-o zi, când şi-a cumpărat pantofi, i-a oferit vânzătorului o broşură şi i-a spus câteva cuvinte despre Mântuitorul.

Vânzătorul a vrut să-i facă pe plac clientului, i-a mulţumit şi a răspuns: „Cred că toate religiile sunt bune, dacă sunt practicate cu sinceritate.“ Creştinul i-a replicat: „Chiar aşa să fie? Să presupunem că dumneavoastră m-aţi întreba: «Ce fel de pantofi doriţi? Ce culoare?» Eu v-aş răspunde: «O, asta nu contează, toţi sunt buni, dacă arată bine!» Nu aţi fi pe bună dreptate uimit? Dumneavoastră ştiţi că am nevoie de o anumită măsură şi pentru un anumit scop, iar nu de o pereche oarecare. Pe de altă parte, credeţi că m-aş putea socoti mulţumit pentru nevoile sufletului meu şi pentru mântuirea mea veşnică cu o oarecare religie. Dar noi nu avem nevoie de o religie, ci de un Mântuitor, pentru că suntem păcătoşi. Când păcătosul va apărea în faţa lui Dumnezeu, nu va fi întrebat cărei religii a aparţinut, ci dacă a primit mântuirea, care i-a fost oferită prin credinţa în Numele singurului Mântuitor.“