Cămara

Toamna...cămările-ţi sunt pline
De tot felul de borcane colorate,
De dulceţuri şi miresme fine,
Sus pe raft încolonate!

Pentru că-ţi place să te pregăteşti,
De iarna ce îţi dă ocol la casă
Ca oricând să poţi să îi serveşti,
Pe cei ce stau cu tin’ la masă.

Şi ce bun e gemu-ntins pe o felie,
Şi compotul ce de vară-ţi aminteşte!
Dar şi murăturile ce te-mbie,
Şi chiar în ger te îndulceşte!

Dar Cuvântul, îl mai strângi în suflet
Ca să nu păcătuieşti...?
Îl mai conservi-n-adânc de cuget,
Ca să dai gust acolo un’ trăieşti?

Ascultă-mă şi nu mai zăbovi deloc,
Ca să nu rămâi sărac, orb şi ticălos...
Cumpără-ţi haină albă, aur curăţit în foc
Şi doctorie, direct din mâna lui Hristos!

Fiindcă oamenii se strică-n fiecare zi,
Cum crezi că vor fi mâine?
Tu dar, umple-ţi cămara de versete vii...
Căci omul nu trăieşte doar cu pâine!

~Amin~