Păcatu-i dușmanul, dușmanul cel de moarte
Care-n minte îți strecoară perfidele-i șoapte
Ce-n inimă-aduc furtună, furtună și noapte...
Păcatul de ceruri, de ceruri pe veci te desparte.

Păcatu-i o boală ce nu are leac
Împrăștie moarte și veac după veac
Zac vii bolnavi și morții toți zac,
Zac și vor zace în veci, aceia ce-l plac!

Deschide-ți inima de-acum, deschide-o și lasă
Stăpânul Ceresc să intre, să intre acuma în casă.
Deschide, deschide; invită-L pe Domnul la masă
Și începe să-I spui, să-I spui tot ce te-apasă.

Cu mintea ta caută, o, caută Comoara Divină
Ce inima-ți va umple mereu, mereu de lumină.
O, Domnul dorește, dorește nespus ca să vină
Să-ți scoată sufletul din moarte și din orice ruină.

Zaragoza 25/09/2012
de Ioan Hapca (Ionică)