Trimite Doamne şi-astăzi adieri cereşti
Din sfântul, tainicul, măreţ loc unde eşti;
Trimite-n mine dor adânc după Isus,
Un dor ce în cuvinte nu-i uşor de spus.

Mă scoate Doamne, Tu, din starea de obscur
Şi-mi dă putere orice durere să-ndur
Nu mă lăsa cu gândul rătăcit prin vreun gunoi
Şi-mi spală trupul, deseori, plin de noroi.

Ştiu că Tu mă cauţi - pe-al meu suflet rebel,
Dar strig şi eu spre Tine, Divinule Miel
Sunt copil născut din nou ce-şi cere dreptul
Stau, aştept... ce-mi va trimite Înţeleptul !

Mă satur de Harul binecuvântării
Şi sorb din Râul Vieţii, al mângâierii,
Te laud cu candela aprinsă a vegherii,
Mă-alătur zecilor în sărbătoare, aştept zorii.

Amin