Nimeni nu este pregătit să lucreze doar în virtutea faptului că a învăţat nişte lucruri. Problema fundamentală rămâne: ce fel de om este el? Poate un om ale cărui acţiuni lăuntrice sunt rele, dar a cărui învăţătură este bună, să slujească nevoilor adunării? Lecţia fundamentală pe care trebuie s-o învăţăm este aceea de a fi transformaţi într-un vas care să poată fi folosit de Stăpân. Acest lucru se poate face numai prin zdrobirea omului din afară.
Dumnezeu lucrează neîncetat în viaţa noastră. Mulţi ani de suferinţe, încercări, obstacole, - aceasta este mâna lui Dumneze care caută în fiecare zi să continue lucrarea Lui de zdrobire a omului din afară. Nu vezi ce face Dumnezeu prin acest şir nesfârşit de probleme? Dacă nu, trebuie să-I ceri: "O, Doamne, deschide-mi ochii ca să pot vedea mâna Ta". De câte ori se întâmplă ca ochii unui măgar să fie mai ageri decât ochii unui aşa-zis prooroc?!
Deşi măgarul văzuse deja pe Îngerul Domnului, stăpânul lui nu L-a văzut. Măgarul a recunoscut mâna lui Dumneze care-i oprea, dar aşa-zisul prooroc nu a văzut-o. Trebuie să vedem că zdrobirea este metoda lui Dumneze pentru vieţile noastre. Ce trist este că unii încă îşi mai închipuie că dacă ar putea să acumuleze mai multă învăţătură, să adune mai multe materiale pentru predici şi să asimileze mai multă interpretare a Bibliei ar fi mai folositori lui Dumnezeu. Acest lucru este absolut greşit. Mâna lui Dumnezeu este asupra ta ca să te zdrobească - nu conform voii tale, ci conform voii Lui; nu conform minţii tale, ci conform minţii Lui; nu conform deciziei tale, ci conform deciziei Lui. Problema noastră constă în faptul că, atunci când Dumnezeu ni se împotriveşte, dăm vina pe alţii. Reacţionpăm ca acel prooroc care, orb la mâna lui Dumnezeu, a dat vina pe măgar pentru că a refuzat să se urnească din loc.
Tot ceea ce ni se întâmplă este poruncit de Dumnezeu. Pentru un creştin nimic nu este la întâmplare. Ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ne deschidă ochii ca să putem vedea că El ne loveşte în toate lucrurile şi în toate domeniile vieţii noastre. Într-o zi când, prin harul Lui, vom putea să acceptăm ceea ce El a rânduit pentru noi în mediul în care trăim, duhul nostru va fi eliberat şi gata să funcţioneze.