Iată că am s-o arunc bolnavă în pat, şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. –  Apocalipsa 2:22

Pericolul cu privire la care Isus le-a atras atenţia credincioşilor din Tiatira era tocmai acesta. Credincioşii asaltaţi s-au pregătit să dea piept cu ameninţarea exterioară a Imperiului Roman, însă cea mai mare ameninţare venea din interior. Ei stăteau lângă ziduri cu armele îndreptate înspre afară, dar Isus le-a cerut să se uite înăuntru. Biserica este bolnavă, le-a spus El, şi nu se vindecă.

Isus aminteşte aici de Izabela, împărăteasa coruptă care l-a condus pe vechiul Israel la idolatrie. Ea este simbolul corupţiei şi al compromisului care asaltau biserica din Tiatira din interior. Isus spune: „Iată că am s-o arunc bolnavă în pat, şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor; apoi voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima.” (Apoc. 2:22,23).

Cuvintele acestea sună a judecată aspră, dar nu uita că Izabela este un personaj simbolic. Marele Medic încearcă să-i conştientizeze pe credincioşii din Tiatira de faptul că ei suferă de o boală gravă. Aici nu este vorba doar de o durere de cap sau de o răceală care să dispară în câteva zile.

El spune: ,,Tu suferi de o boală gravă pe care trebuie să o tratezi urgent, altfel ea îţi va pune capăt vieţii. Trebuie să te tratezi.”

Apoi el adaugă: „Nu mai ţineţi cu tărie ceea ce aveţi, până voi veni! Celui ce va birui şi va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri” (versetele 25, 26)

Provocarea este să ţii cu tărie ceea ce ai, credinţa pe care o ai. Dar cum poţi face acest lucru într-un mediu bolnav?

La începutul scrisorii către Tiatira găsim o descriere a lui Hristos: „Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă” (versetul 18). Expresia „ochii ca para focului” ne sugerează o privire care pătrunde adânc, o privire care pătrunde dincolo de aparenţe şi care ajunge până la inimă.

Eu cred că Marele Medic ne spune să deschidem ochii. Priveşte la ceea ce se întâmplă în jurul tău, în interiorul bisericii. Nu te lăsa păcălit de gândul că îţi este atât de familiară! Nu te lăsa păcălit de gândul că ştii cât de gravă este situaţia în afară.

În descrierea lui Isus mai observăm un lucru: picioarele Lui sunt ca arama aprinsă. Imaginea aceasta îmi sugerează că Isus pune paşi fermi şi decisivi. Când păşeşte El, pământul se cutremură.

Uneori este necesar să luăm hotărâri decisive. Uneori vine timpul să plecăm, să ne distanţăm de o situaţie distructivă din punct de vedere spiritual. Nu vrem să ne ataşăm de lucrurile familiare până când boala din jur ne răpune. Nu vrem să rămânem la nivelul lucrurilor cu care suntem obişnuiţi. Nu vrem să ne sacrificăm viaţa spirituală.

Tatăl tău ceresc se ocupă chiar acum de sănătatea ta spirituală şi de vindecarea ta. El vrea să-ţi poată spune: ,,Ştiu faptele tale, dragostea ta, slujirea ta şi credinţa ta.”

Nu accepta ca relaţia ta cu El să fie zădărnicită de ataşamentul faţa de altcineva sau altceva. Nu accepta să rămâi într-o situaţie distructivă din cauza unui fals simţământ de obligaţie. Tu poţi călca pe urmele paşilor hotărâţi ai lui Hristos, care are picioarele de aramă. Poţi avea încredere că El îţi va arăta un loc mai bun, un loc al libertăţii, un loc în care poţi creşte.

Angajează-te astăzi să mergi oriunde te va conduce El!

Extras din devoţional 2012 de Mark Finley.