Nimic să nu mă biruiască

Nu mă lăsa, o, Doamne sfinte
Să dorm pe pernă liniştit
De am păcate făptuite
Şi nu Ţi le-am mărturisit!

Trezeşte-mă din somnul morţii
De am un cuget adormit,
Să nu mă las în voia sorţii
Ci să fiu, Doamne, mântuit!

Ţine-mă-n stare de veghere
Asupra sufletului meu
Şi dă-mi, tu, Doamne şi putere
Să nu Te întristez mereu.

Să nu deschid nici pentru-o clipă
Vrăjmaşului întunecat,
Ţine-mă sub a Ta aripă
Să nu cad, Doamne, niciodat’!

Chiar dac-am câştigat o luptă,
Războiul încă n-a-ncetat!
De-aceea, Doamne, mă ajută,
Să stau de veghe necurmat.

Ţine-mă, Doamne, în credinţă
Cât pe pământ voi mai trăi
Pân’ la deplina biruinţă,
Până războiul s-o sfârşi.

Să nu zic: “Las ‘, că şi-aşa merge!
Când n-am un trai desăvârşit.
Atunci, păcatul nu se şterge
De el de nu m-am pocăit!

Nimic să nu mă biruiască
Din ce e rău, nimic, nimic!
Căci orice rău poate să crească
Oricât mi s-ar părea de mic!