Când te uiți la fața lumii,
La nesfârșitele-i reforme
Vezi că-i a deșertăciunii
Cu întregile ei forme.

Vai, generații fără număr
Trecute-n negura uitării,
Apasă pe al nostru umăr
Să cedăm și noi pierzării!

Cât de-adâncă disperare
Stăpânește peste lume,
Fărdelegea doare, doare
O durere fără nume.

Ce vremi cutremurătoare
Se abat peste pământ
Și lumea, doar o grijă are;
Goană, goană după vânt!

Zaragoza 29/09/2012
de Ioan Hapca (Ionică)