Într-o zi, prin Ierihon,
Trecea Fiul de-mpărat,
Trecea Mielul Salvator
De mulţime-nconjurat.

Glasuri multe se-nălţau
Proslăvind Numele Lui...
Numai orbul Bartimeu
Sta în praful drumului.

Şi de-acolo parcă-aude
Glasuri multe, fremătând...
Simte-o dulce adiere
Ce se-apropie, vibrând...

O putere îl împinge
Şi-l ridică de pe jos
Când aude prin mulţime
Numele "Isus Cristos"

"Ai milă de mine, Doamne!
Priveşte spre robul Tău!
Doar în Tine am nădejdea
Veşnic Fiu de Dumnezeu!"

Mulţimea strigă fără milă
Şi îl împinge cu dispreţ:
"Rămâi acolo în ţărână!
Eşti doar un orb şi nu ai preţ!"

Dar Bartimeu, mai cu putere
Se ridica şi iar striga:
"O,Doamne...Tu, Lumină Vie
Atinge-mă, să pot vedea!"

Şi prin atâtea mii de voci
Isus aude a lui glas...
Şi se opreşte cu iubire
Şi face către orb un pas...

"O, Bartimeu te-am auzit
Şi-adânc Eu ţi-am simţit durerea...
Ce vrei să-ţi fac acum...aici?"
"O, Domnul meu vreau doar...vederea!

Să pot privi lumina, Doamne,
Şi chipul să Ţi-L pot vedea,
O floare, cerul şi pământul...
Aceasta e durerea mea!"

Isus priveşte plin de milă
La chipul trist şi chinuit...
"De astăzi vei primi vederea!
Credinţa ta te-a mântuit!"


Ce mulţi sunt astăzi orbi în lume
Şi nu văd calea către cer,
Nu înţeleg Iubirea Sfântă
Şi fără Ea în noapte pier!

Mai treci o dată printre noi
Să Te vedem Isus Iubit...
Să Te-auzim din nou spunând:
"Credinţa ta te-a mântuit!"

Vulcan-03-10-2012
Mary