Dinspre Răsărit, din dreapta, de sub pragul Casei
Se pogoară Apa Vie, în sfânt, mângâietor cânt.
Curge-n unde line, suflete udând, pe întreg pământ
Untdelemn pentru veşnicie, prin mâna Odraslei.

Trec şi eu prin ea; îmi dă iubirii glas,
Mă-ndrumă cu dor, mă poartă uşor,
Printr-un har măreţ, Har mântuitor.
Număr paşii... câţi au mai rămas...?

Merg acum prin ea, dar doresc să-nnot...
Adu Doamne clipa, vino Tu pe nor,
Mă îmbracă toată-n al Tău sfânt dor;
"- Fiică, mergi-nainte, mai e doar un cot!"

Trăiesc fericirea de-a-L dori venind...
O, ce minune sfântă, cu Tine să fiu.
Da, voi fi-n veci lângă Tine, viu,
Un suflet ce Te laud, Te aştept cu jind.

Amin