Sunt doar un simplu calator



Sunt doar un simplu calator
In acest tren numit „VIATA”
In care am urcat incetisor
Si-am inceput s-ascult povata.

In trecerea prin multe statii
Priveam cum uneori pierdeam …
Iar alte ori castigam fratii
Ce se urcau si iar calatoream.

Calatoream pentru o vreme impreuna
Doar sa ma bucur de experienta lor
Cand ajungeau la destinatii, coborau
Si altii se suiau calatorind de zor.

Curand s-a inserat, s-a facut noapte
Nu era ceasul ca sa ma duc la culcare
Dar ce era? M-am intrebat in soapta ...
Treceam tunelul. Era ceasul de inceracare.

Curand iar se ivira zorii, era lumina
Priveam cu placere in jur, bucuros
Trecusem tunelul, viata era senina
De mana m-a luat atunci Isus Hristos.

Atuncea un fior mi-a strabatut fiinta
Si-intaiul foc sfant parca m-a patruns
Mireasma divina-mi trezea constiinta
Strangandu-I mana I-am zis: M-ai convins!

Prea multe-am adunat pana acum, de toate,
Dar azi, sunt gata multe sa le-arunc
Nu vreau sa duc poveri, nu se mai poate …
Si-n marea uitarii mi-ai spus sa le arunc.

Amaraciuni, resentimente, mania
Din viata mea atunci le-am aruncat
Era iesirea din tunel, venea Lumina
M-am increzut in El, si-s binecuvantat.

Chiar si atunci cand inima mi-e franta,
Ea s-a schimbat, e deschisa spre cer
Chiar daca sufera si e zdrobita
Isus imi da puteri si iarasi, in El sper.

Sunt doar un simplu calator
In acest tren numit „VIATA”
Dar azi calatoresc cu-atata dor,
Dorind sa dau si altora speranta.

Eu sunt in tren cu destinatia spre Rai
De vezi trenul in statie oprit,
Te-indemn: urca si tu, de ce mai stai,
De vrei s-ajungi in Raiul mult dorit?!

05.10.2012 – Petru Coman
Petrosani